Am vă­zut de atâ­tea ori si­tu­a­ții din as­tea, dar n‑am avut nici­o­dată cu­ra­jul să re­ac­țio­nez, deși — re­cu­nosc — m‑am gân­dit. Mi se pare una din do­ve­zile de ne­sim­țire cele mai evi­dente. E un fel de a spune ce­lor­lalți că nu există și, chiar dacă există, nu contează…