E mare ta­paj pe in­ter­net des­pre ca­sele lui Iohan­nis și fe­lul în care a do­bân­dit unele din­tre ele. M‑a in­tri­gat su­biec­tul, e ceva ce mie îmi dă cu vir­gulă când ci­tesc acu­za­ți­ile din presă și mă uit la per­so­na­jul in­cri­mi­nat. Așa că m‑am apu­cat să sap ca să aflu po­ves­tea. N‑a fost de­loc greu pen­tru că cei de la RISE Pro­ject au fă­cut o treabă se­ri­oasă și au do­cu­men­tat to­tul într-un ar­ti­col al lor.

Dacă ur­mă­riți fi­rul lo­gic al po­veș­tii veți des­co­peri că:

• so­ția lui Iohan­nis pri­mește prin moș­te­nire tes­ta­men­tară de la Nico­lae Baș­tea o casă na­țio­na­li­zată de sta­tul ro­mân, îm­pre­ună cu un alte două persoane;
• Nico­lae Baș­tea afirmă că imo­bi­lul îi apar­ține printr-un act tes­ta­men­tar pe care sta­tul co­mu­nist l‑a des­con­si­de­rat, na­țio­na­li­zând ave­rea res­pec­tivă — în acest sens există un tes­ta­ment sem­nat de pro­pri­e­ta­rul in­du­bi­ta­bil al imo­bi­lu­lui, Eli­seu Ghenea;
• un ex­pert gra­fo­log sta­bi­lește că tes­ta­men­tul prin care Ghe­nea îi lasă lui Baș­tea clă­di­rea nu este re­dac­tat in­te­gral de Ghe­nea, ci doar sem­nat de acesta;
• jus­ti­ția (pe baza unei le­gii pe care eu nu o cu­nosc, dar mi se pare nițel cre­tină) sta­bi­lește că tes­ta­men­tul nu e va­lid ju­ri­dic, pen­tru că tre­buia (pro­ba­bil) să fie re­dac­tat in­te­gral de fos­tul pro­pri­e­tar — ob­ser­va­ție: eu am cum­pă­rat un apar­ta­ment printr-un con­tract de vân­zare-cum­pă­rare care e re­dac­tat pe com­pu­ter și sem­nat de mine și vân­ză­tor, deci dacă nu l‑am re­dac­tat eu în­seamnă că nu e va­lid și apar­ține de fapt com­pu­te­ru­lui, nu? zău că nu pricep;
• de aici fa­mi­lia Iohan­nis și cei­lalți moș­te­ni­tori se îm­barcă într‑o lungă în­tre­prin­dere avo­că­țească în urma că­reia re­u­șesc să ob­țină pro­pri­e­ta­tea imobilului;
• unul din chi­ri­a­șii imo­bi­lu­lui, care cum­pă­ra­seră apar­ta­men­tele în care lo­cu­iau în vre­mea când imo­bi­lul apar­ți­nea sta­tu­lui, dă în ju­de­cată pe noii pro­pri­e­tari și ob­ține o altă de­ci­zie a jus­ti­ției, con­trară ce­lei inițiale;
• de aici în­cepe scan­da­lul cu pro­pri­e­ta­tea ob­ți­nută prin acte false;

Ter­me­nul co­rect nu este “acte false”, ci “acte lip­site de va­li­di­tate ju­ri­dică”. Ni­meni nu poate de­mon­stra că Eli­seu Ghe­nea n‑a vrut să-și lase ave­rea că­tre Nico­lae Baș­tea. Ac­tul pe care l‑au în­che­iat nu a res­pec­tat (pro­ba­bil) niște cu­tume ju­ri­dice, dar asta nu în­seamnă că e fals, ci even­tual in­co­rect în­toc­mit. Acuma hai să pri­vim pro­blema și așa: dacă de fapt tes­ta­men­tul a fost în­toc­mit cu do­rința sin­ceră de a lăsa ave­rea unui ne­pot de so­ție, chiar dacă n‑avea nici o fi­li­a­ție di­rectă cu pro­pri­e­ta­rul, nu se cheamă că acum jus­ti­ția co­mite o ne­drep­tate pen­tru că sunt de­po­se­dați moș­te­ni­tori legitimi?

Dar, de­si­gur, pen­tru spec­ta­cu­lo­zi­ta­tea me­sa­ju­lui și sen­zațio­na­lul su­biec­tu­lui, e mai bine să scriem des­pre ac­tele false cu care Iohan­nis a fu­rat case și s‑a îm­bo­gă­țit.