Dacă urmăriți puțin evoluția lucrurilor în învestirea noului guvern, veți observa ceva interesant, deși nu original: cadența impresionantă a știrilor din presă. Cioloș vrea să‑l pună pe X la ministerul Y, dar X a fost asistentul lui Z și a sunat Cineva să‑i spună că în cazul ăsta nu votează guvernul. Așa că Cioloș nu‑l mai propune pe X, ci pe Ț, ba nu cică pe L. Circulă zvonul că de fapt și la alt minister va schimba nominalizarea șamd.
Cu excepția cazului în care biroul lui Cioloș se află pe hol și este înconjurat de presă în timp ce poartă discuții cu unii și cu alții, e clar că ceva ciudat se întâmplă. De unde află oamenii ăștia IMEDIAT conținutul unor discuții private ale unor persoane? De acord, rezultatul acestor discuții este de interes public, dar toate negocierile, gândirile și răzgândirile premergătoare unei concluzii n‑ar trebui să ajungă în presă.
Sunt niște oameni pe-acolo care au acces la informații pe măsură ce lucrurile evoluează și care “răsuflă” informații spre presă: l‑am auzit vorbind cu Dragnea și zicea cutare și cutare sau se pare că nu‑l mai pune pe X la sănătate, ci pe Y. Iar presa roiește precum vulturii hoitari, așteptând să pice zvonul, știrea senzațională, bomba.
Lasă un comentariu