Așa cum muzica populară a fost comercializată prin maneaua de cartier, muzica clasică este periodic manelizată de câte un individ îndemânatic din punct de vedere al publicității.
Vă mai amintiți de Richard Clayderman? Și el făcea cam aceeași treabă, lua piese consacrate și le transforma într-un cântecel simpatic la pian, numai bun pentru ca semidocții să privească pierduți în tavan și să se declare transpuși în sferele înalte ale culturii universale.
Nea Rieu s‑a prins și el că între timp semidocții au devenit sfertodocți și a încropit și el un taraf de muzică clasică cu care concertează de zor prin toate colțurile lumii. Pentru că nu avem nici timp, nici chef de cultură reală merge și o maneluță de-asta ușurică, s‑o înțeleagă orice snob.
Violonistul olandez André Rieu a primit titlul de ambasador onorific al Bucureştiului din partea primarului interimar al Capitalei, Răzvan Sava, artistul declarând că, la 66 de ani, s‑a îndrăgostit din nou, de poporul român.
Lasă un comentariu