Despre stil, cu doamna Brânză

27 noiembrie 2015

S‑a în­tâm­plat să mă tot cioc­nesc de nu­mele unei du­dui cu co­no­ta­ții de pro­dus lac­tat — n‑o să‑l men­țio­nez aici pen­tru că nu vreau să‑i fac re­clamă (nu, nu o cheamă Brânză). Nu­mele în sine, chiar dacă e mai neaoș car­pa­tin, cu tri­mi­teri spre zona ru­rală și pre­o­cu­pări cio­bă­nești, nu e de luat în râs, căci nu ne ale­gem la naș­tere ono­mas­tica fa­mi­liei. Dar doamna cu pri­cina se pre­zintă drept sti­list ves­ti­men­tar, ceea ce scoate în evi­dență o anu­mită di­so­nanță: nu prea merge să te cheme Va­si­lica Te­le­mea și să te dai o fină cu­nos­că­toare de sub­ti­li­tăți mondene.

Pe un afiș care o pro­mova, du­duia Brânză — să o nu­mim așa — ne ex­plică în ce con­stă pri­ce­pe­rea sa: cică omul, ca fi­ință vi­zu­ală, este cumva ca­rac­te­ri­zat de apa­ri­ția sa ves­ti­men­tară și, dacă o ur­mezi sfa­tu­rile domniei sale vei pu­tea fo­losi ți­nuta per­so­nală ca pe un in­stru­ment de co­mu­ni­care și dezvol­tare per­so­nală. În pri­mul rând mie mi se cam scrân­tește lo­gica la ex­pre­sia “fi­ință vi­zu­ală”, care-mi sună ca un fel de “te iu­besc, dar nu pe tine” — ca om poți fi și o fi­ință in­vi­zi­bilă? În al doi­lea rând dacă ajungi să co­mu­nici prin hai­nele de pe tine mai mult de­cât că ești de­cent și că în­țe­legi să nu-ți șo­chezi an­tu­ra­jul prin ex­tra­va­ganțe care te dez­a­van­ta­jează ca “fi­ință vi­zu­ală”, pro­ba­bil că sti­lul ves­ti­men­tar nu e cea mai mare pro­blemă pe care o ai.

Când vine vorba de co­mu­ni­care și dezvol­tare per­so­nală prin in­ter­me­diul as­pec­tu­lui ex­te­rior să nu ui­tăm că există o mult mai răs­pân­dită și mai efi­cientă me­todă, prac­ti­cată mai ales de ju­mă­ta­tea mai fru­moasă a so­ci­e­tă­ții: dez­bră­ca­tul hai­ne­lor. Caz în care sti­lul con­tează mai pu­țin. Du­duia Brânză se do­rește deci ini­ția­toa­rea unui nou trend în ma­te­rie de uti­li­zare a ves­ti­men­ta­ției. Și zău că i‑aș da o șansă dacă și-ar adă­uga nițel stil și în nu­mele de scenă. De pildă de­mo­i­se­lle Ro­cqu­e­fort. Sau ma­dam de Ca­mem­bert. Sau mă­car Frau Emmentaler.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.