Ea­gles e una din tru­pele alea pe care tre­buie s‑o as­culți ca să în­țe­legi fru­mu­se­țea rock-ului sim­plu, ăla de la ră­dă­cini, când se ames­te­cau în piese in­flu­ențe de blues și co­un­try peste care ve­nea spi­ri­tul ge­ne­ra­ți­i­lor din anii ’60 și ’70. Iar Glenn Frey a fost una din cele două inimi care au fă­cut trupa Ea­gles fai­moasă. De azi în­ce­pând doar una din inimi mai bate. Glenn Frey a murit.

Pro­ba­bil că ce­lor mai mulți, când se gân­desc la Ea­gles, le vine în minte Ho­tel Ca­li­for­nia. E fi­resc, e o piesă ex­cep­țio­nală din multe puncte de ve­dere. Eu vă pro­pun o alta, la fel de re­pre­zen­ta­tivă pen­tru Eagle.

RIP, Glenn!