Poveste adevărată, relatată de cineva de la o agenție de recrutare. Vine un candidat la interviu pentru un job. Se derulează procedura, omul pleacă. După câteva ore individul trimite un mail:
Vă rog să mă scuzați, în timpul interviului am scăpat un pârț și cred că s‑a auzit. Nu mă caracterizează așa ceva, dar am mâncat ceva ce m‑a deranjat la burtă. Îmi cer mii de scuze.
După ce-am murit de râs am avut trei nedumeriri.
Prima nedumerire: dacă l‑ai scăpat și s‑a auzit, nu ți‑e clar că n‑o să te mai intersectezi niciodată cu jobul ăla? De ce mai dai mail?
A doua nedumerire: dacă l‑ai scăpat și nu s‑a sesizat, de ce să mărturisești ceva ce te descalifică din cursă? De ce mai dai mail?
A treia nedumerire: dacă te duci la interviu, de ce nu mănânci ceva care să nu-ți creeze probleme? Cum ar fi pâine?!?
Lasă un comentariu