Republica Moldova a plecat la cerșit, că n‑are bani de salarii. Bineînțeles, prima ușă la care a venit a fost România. Și tare mi‑e frică pentru ei că e și singura la care pot bate și le va deschide cineva. Prin Europa nici măcar nu se deranjează să le răspundă. Domnii Iohannis și Cioloș nu puteau să spună altceva decât că vor niște dovezi de măsuri de reformă pro-europeană ca să dea niscai parale. Dar măsurile de reformă sunt imposibile în Moldova. Moldovenii nu vor reforme, vor bani.
Infrastructura de gaze, plus sursa de gaze, aparțin rușilor. Băncile sunt controlate de ruși. Scena politică sunt dominate de filoruși. Populația rusofilă e majoritară. Rușii au deja controlul Moldovei și o ghidează pas cu pas spre colaps. După care problema cu Transnistria nici nu va mai conta față de dezastrul total al acestei țări. A băga fonduri în această moară de tocat bani e completă prostie. Singura rațiune pentru care ar putea cineva face asta e gestul umanitar. Oamenii ăia sunt în colaps financiar.
Moldovenii filo-europeni au plecat de mult din țara lor. Sunt pe aici, printre noi, în România sau în Europa. Au joburi bunișoare și n‑au nici un gând de întoarcere. Moldovencele sunt chiar mai hotărâte decât compatrioții lor. Prima condiție e o sursă de venit. Dacă e frumușică își caută un soț cu ceva stare și se face luntre și punte să i se pună un inel pe deget. Dacă a prins un job face orice ca să‑l păstreze și să avanseze. Literalmente orice. Important e să nu se întoarcă acasă, în Moldova.
Pentru că acolo e sărăcie și foame și o populație îmbătrânită, needucată și manipulată. Acolo e o țară care nu mai are nici o șansă. E o corabie care se scufundă pe care toți au abandonat‑o, înotând voinicește către barca românească sau spre iahtul european. Și noi i‑am salvat pe moldoveni, câți am putut, ba chiar i‑am încurajat să vină aici. Am uitat însă că trebuia să salvăm și Moldova. Iar acum pare prea târziu.
Lasă un comentariu