Sunt re­al­mente în­gri­jo­rat de can­di­da­tura lui Do­nald Trump la pre­șe­din­ția Sta­te­lor Unite. In­di­vi­dul ăsta nu tre­buie să ajungă în pos­tura de a de­cide vi­i­to­rul pla­ne­tei, pen­tru că — să re­cu­noaș­tem — multe lu­cruri în lume de­pind azi de ceea ce gân­dește pre­șe­din­tele ame­ri­can. In­clu­siv la nive­lul vie­ții noas­tre per­so­nale. Ima­gi­nați-vă o de­ci­zie de re­tra­gere a ba­zei mi­li­tare de la De­ve­selu și a pre­zen­ței ame­ri­cane: lupta an­ti­co­rup­ție oprită, Năs­tase, Hre­ben­ciuc, Ponta și cei­lalți con­dam­nați sunt “spă­lați” și rea­bi­li­tați, ba­ro­nii lo­cali re­in­sta­lați. Cre­deți că e im­po­si­bil? Aș pune pa­riu, dar mi‑e frică să nu‑l câștig.

Sin­gu­rul lu­cru care mă face să sper că va fi bine e ex­pri­mat per­fect de Ke­vin Spa­cey: no mat­ter how crazy it gets, no mat­ter how much fun they have, how in­sane it lo­oks, they ge­ne­ra­lly get it ri­ght in the end, they ge­ne­ra­lly fi­gure it out.