Spun mulți că atentatele care se întâmplă în Europa în ultima vreme nu trebuie asociate cu religia islamică. Că majoritatea musulmanilor nu-și pun bombe la brâu și nu se aruncă în aer împreună cu zeci de nevinovați aflați în jurul lor. Că au afaceri legale, plătesc taxe și trăiesc pașnic. Și că nu trebuie să plătească și ei prețul gesturilor criminale ale unor extremiști care interpretează Coranul într‑o notă violentă. Și sunt de acord. Așa e. Cu un mic amendament.
De fiecare dată când acești musulmani pașnici și cinstiți vor avea de ales între a ne avertiza că va avea loc un atentat, dându-ne posibilitatea să‑l prevenim sau a‑l ascunde pe teroristul musulman, alegerea lor va fi simplă. Vor deplânge morții din atentate, dar nu‑i vor trăda pe cei de aceeași religie cu ei. Vor privi cu niscai milă lacrimile victimelor, dar în mintea lor va încolți întotdeauna gândul că necredincioșii de creștini își cam merită soarta.
Suburbiile marilor orașe europene sunt pline de musulmani pașnici și cinstiți. Și tot acolo sunt adăpostiți toți extremiștii, tot acolo sunt puse la cale toate atentatele. Iar musulmanii cei blajini știu dinainte ce se va întâmpla. Dar tac. Teroristul e totuși fratele lor. Noi nu.
Lasă un comentariu