Spun mulți că aten­ta­tele care se în­tâm­plă în Eu­ropa în ul­tima vreme nu tre­buie aso­ci­ate cu re­li­gia isla­mică. Că ma­jo­ri­ta­tea mu­sul­ma­ni­lor nu-și pun bombe la brâu și nu se aruncă în aer îm­pre­ună cu zeci de ne­vi­no­vați aflați în ju­rul lor. Că au afa­ceri le­gale, plă­tesc taxe și tră­iesc paș­nic. Și că nu tre­buie să plă­tească și ei pre­țul ges­tu­ri­lor cri­mi­nale ale unor ex­tre­miști care in­ter­pre­tează Co­ra­nul într‑o notă vi­o­lentă. Și sunt de acord. Așa e. Cu un mic amendament.

De fi­e­care dată când acești mu­sul­mani paș­nici și cin­stiți vor avea de ales în­tre a ne aver­tiza că va avea loc un aten­tat, dându-ne po­si­bi­li­ta­tea să‑l pre­ve­nim sau a‑l as­cunde pe te­ro­ris­tul mu­sul­man, ale­ge­rea lor va fi sim­plă. Vor de­plânge mor­ții din aten­tate, dar nu‑i vor trăda pe cei de ace­eași re­li­gie cu ei. Vor privi cu nis­cai milă la­cri­mile vic­ti­me­lor, dar în min­tea lor va în­colți în­tot­dea­una gân­dul că ne­cre­din­cio­șii de creș­tini își cam me­rită soarta.

Su­bu­r­bi­ile ma­ri­lor orașe eu­ro­pene sunt pline de mu­sul­mani paș­nici și cin­stiți. Și tot acolo sunt adă­pos­tiți toți ex­tre­miș­tii, tot acolo sunt puse la cale toate aten­ta­tele. Iar mu­sul­ma­nii cei bla­jini știu di­na­inte ce se va în­tâm­pla. Dar tac. Te­ro­ris­tul e to­tuși fra­tele lor. Noi nu.