Există o ne­în­do­iel­nică sa­voare a po­li­ti­cie­ni­lor ro­mâni să arate cu de­ge­tul spre de­fec­tele co­le­gi­lor lor vest eu­ro­peni. De în­dată ce vreun par­la­men­tar sau ofi­cial oc­ci­den­tal face o boa­cănă, un cor de voci ro­mâ­nești se aud ne­în­târ­ziat, acuzându‑i de ipo­cri­zie pe “cei care ne dau lec­ții”. Pu­țin con­tează că ei sunt mai răi de­cât cei pe care îi cri­tică, vorba e că — iată! — co­rup­ția e peste tot. Cu alte cu­vinte, hai s‑o lă­săm și noi mai moale cu DNA-ul și arestările.

Fos­tul șef al ANAF, Gelu Dia­conu, re­la­tează acum că unii am­ba­sa­dori ai unor state oc­ci­den­tale ajun­geau prin bi­roul său ca să ceară tra­ta­mente pre­fe­ren­ți­ale pen­tru fir­mele unor co­na­țio­nali ai lor. La vre­mea res­pec­tivă a tă­cut, ceea ce e oa­re­cum de în­țe­les, căci nu șe­ful fis­cu­lui tre­buie să de­cidă ce co­mu­ni­cări ofi­ci­ale se fac în ches­tiuni care pot afecta re­la­ți­ile di­plo­ma­tice. Dar cu si­gu­ranță a in­for­mat mai sus, pe su­pe­ri­o­rii săi.

Tra­ian Bă­sescu și Vic­tor Ponta gă­sesc acum pri­le­jul de a se re­marca și ei prin dez­vă­lu­iri “in­cen­di­are”: am­ba­sa­do­rul Olan­dei fă­cea lu­cru­rile as­tea, adică al ță­rii care se tot opune in­tră­rii noas­tre în Schen­gen pe mo­tiv că Ro­mâ­nia are încă o co­rup­ție ge­ne­ra­li­zată. E bine să aflăm de­ta­li­ile as­tea și aș­tep­tăm cu in­te­res re­plica Olandei.

Dar apare to­tuși o în­tre­bare: de ce domnii Bă­sescu și Ponta nu au spus lu­cru­rile as­tea atunci, când au aflat de ele? Nu me­ri­tam să aflăm? Sau, dacă mo­ti­va­ția este că ar fi afec­tat re­la­ți­ile noas­tre cu Olanda și nu era în in­te­re­sul na­țio­nal, de ce spun asta acum, în gura mare? Acum nu mai afec­tează relațiile?

Ori poate că atunci nu au spus pen­tru că vro­iau să tragă oa­rece fo­loase per­so­nale din aceste si­tu­a­ții. Dom­nul Bă­sescu și‑a dus la sfâr­șit man­da­tul și pen­tru că mulți li­deri oc­ci­den­tali l‑au sus­ți­nut. Dom­nul Ponta a um­blat cu căci­ula în mână pe la multe can­ce­la­rii oc­ci­den­tale, în­cer­când să ob­țină sus­ți­ne­rea care i‑ar fi tre­buit pen­tru a de­veni pre­șe­dinte. Atunci Olanda nu tre­buia de­mas­cată. Acum, când ca­ri­e­rele lor in­ter­națio­nale s‑au cam epu­i­zat, au de­ve­nit brusc cam­pi­o­nii ade­vă­ru­ri­lor ab­so­lute și spe­cia­liști în dez­vă­lu­iri incendiare.

Pre­șe­din­tele Par­ti­du­lui Miș­ca­rea Po­pu­lară, Tra­ian Bă­sescu, a de­cla­rat că el crede afir­ma­ți­ile fos­tu­lui șef al ANAF Gelu Dia­conu re­fe­ri­toare la un am­ba­sa­dor al unui stat mem­bru UE care ar fi în­cer­cat să facă pre­siuni pen­tru o firmă, men­ționând că ast­fel de si­tu­a­ții s‑au mai pro­dus în tre­cut ‘la ministere’.

Ci­tește: Bă­sescu des­pre afir­ma­ți­ile lui Dia­conu: Se prac­tică; mulți se du­ceau la mi­nis­ter cu fir­mulița de mână – AGERPRES