Nu știu dacă ați băgat de seamă că mulți dintre bărbații mici de statură suferă de un soi de complex de inferioritate și încearcă să compenseze prin hiperactivitate, printr‑o frazare bombastică sau orice altă metodă care să atragă atenția asupra lor. Din nefericire, de cele mai multe ori, rezultatul final e contrar intenției — insul devine excesiv și ridicol, obiect al umorului celorlalți.
Dar există și excepții, iar Prince a fost una dintre ele. Talentul său muzical i‑a dat dimensiunile pe care natura i le‑a refuzat. La nici un metru și șaizeci de centimetri, Prince a umplut fiecare scenă pe care s‑a urcat, iar influența sa asupra muzicii i‑a făcut iertate narcisismul, orgoliul nemăsurat, egocentrismul.
Se spune că Prince n‑a fost de acord niciodată ca cineva să‑i preia piesele. Le voia doar pentru el, considera că doar el le poate cânta în spiritul și sound-ul originar. Înregistra în studio doar el, pe rând la toate instrumentele, ca să dea o irevocabilă amprentă personală. Totuși, la un moment dat, a făcut o excepție. Piesa se numește Call my name, iar cea care l‑a convins să-și dea acordul prin interpretarea ei este Morgan James. Dacă ascultați interpretarea lui Morgan veți înțelege de ce Prince a făcut o excepție. Vă pun mai jos ambele interpretări, a lui Prince și a lui Morgan, în semn de apreciere pentru muzicianul care a plecat dintre noi. RIP Prince.
Lasă un comentariu