Prince, piticul genial

22 aprilie 2016

Nu știu dacă ați bă­gat de seamă că mulți din­tre băr­ba­ții mici de sta­tură su­feră de un soi de com­plex de in­fe­ri­o­ri­tate și în­cearcă să com­pen­seze prin hi­pe­rac­ti­vi­tate, printr‑o fra­zare bom­bas­tică sau orice altă me­todă care să atragă aten­ția asu­pra lor. Din ne­fe­ri­cire, de cele mai multe ori, re­zul­ta­tul fi­nal e con­trar in­ten­ției — in­sul de­vine ex­ce­siv și ri­di­col, obiect al umo­ru­lui celorlalți.

Dar există și ex­cep­ții, iar Prince a fost una din­tre ele. Ta­len­tul său mu­zi­cal i‑a dat di­men­siu­nile pe care na­tura i le‑a re­fu­zat. La nici un me­tru și șai­zeci de cen­ti­me­tri, Prince a um­plut fi­e­care scenă pe care s‑a ur­cat, iar in­flu­ența sa asu­pra mu­zi­cii i‑a fă­cut ier­tate nar­ci­sis­mul, or­go­liul ne­mă­su­rat, egocentrismul.

Se spune că Prince n‑a fost de acord nici­o­dată ca ci­neva să‑i preia pie­sele. Le voia doar pen­tru el, con­si­dera că doar el le poate cânta în spi­ri­tul și so­und-ul ori­gi­nar. În­re­gis­tra în stu­dio doar el, pe rând la toate in­stru­men­tele, ca să dea o ire­vo­ca­bilă am­prentă per­so­nală. To­tuși, la un mo­ment dat, a fă­cut o ex­cep­ție. Piesa se nu­mește Call my name, iar cea care l‑a con­vins să-și dea acor­dul prin in­ter­pre­ta­rea ei este Mor­gan Ja­mes. Dacă as­cul­tați in­ter­pre­ta­rea lui Mor­gan veți în­țe­lege de ce Prince a fă­cut o ex­cep­ție. Vă pun mai jos am­bele in­ter­pre­tări, a lui Prince și a lui Mor­gan, în semn de apre­ci­ere pen­tru mu­zi­cia­nul care a ple­cat din­tre noi. RIP Prince.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.