Și eu. Deci hai să ieșim împreună cu alți cetățeni responsabili și să strângem gunoaiele din păduri și margini de drum. Stăm cu capul în jos și cu curul în sus, amușinăm miasmele fetide, ne reținem senzația de vomă și strângem tot, până la ultima hârtie, până la ultimul pet. Punem totul în saci și vor veni mașini să îi ridice, să‑i ducă la gropile de gunoi. În urma noastră lăsăm terenul curat, pregătit minuțios pentru următoarea șarjă de gunoi aruncată de țăranii din satul alăturat. Pentru că nimeni nu‑i împiedică să o ia de la capăt. Nimeni nu‑i amendează. Iar ei sunt doar niște bieți analfabeți nesimțiți. Nu poți să‑i condamni.
Și uite așa, an de an, noi ne simțim bine că ne curățăm țara, ei se simt bine că o îngroapă în gunoaie. Și trăim fericiți cu toții, neuitând să ne închinăm în dreptul fiecărei biserici. Suntem creștini, ce dracu’!
Lasă un comentariu