Ce-am în­țe­les eu din toată po­ves­tea care s‑a în­tâm­plat în Turcia:

- că pu­ciș­tii n‑au fost nici su­fi­cient de mulți, nici su­fi­cient de or­ga­ni­zați, dar nu în­seamnă că vro­iau ceva rău pen­tru Turcia
— că există o sus­ți­nere po­pu­lară pen­tru Er­do­gan în ciuda ma­ni­fes­ta­ți­i­lor de pro­test din tre­cut care ară­tau o apa­rentă opo­zi­ție civică
— că fe­lul în care Er­do­gan s‑a sus­tras ares­tă­rii sale de că­tre pu­ciști su­ge­rează că ar fi știut de lo­vi­tura de stat și poate a lăsat‑o să se pro­ducă pen­tru a o înă­buși ra­pid și a‑și con­so­lida po­zi­ția și puterea
— că ma­rile pu­teri oc­ci­den­tale îl sus­țin pe Er­do­gan chiar dacă e clar că e cam isla­mist și nu chiar pri­e­ten cu de­mo­cra­ția, pro­ba­bil pen­tru că în acest mo­ment le ser­vește interesele

Se știe că ar­mata turcă și‑a asu­mat ro­lul de ga­rant al se­cu­la­ri­tă­ții sta­tu­lui încă de la fon­da­to­rul sta­tu­lui turc mo­dern, Mus­tafa Ke­mal Ata­turk. Deci fap­tul că s‑au răs­cu­lat îm­po­triva unui re­gim care alu­necă în­ce­ti­șor spre un fun­damen­ta­lism re­li­gios mo­de­rat nu e ne­a­pă­rat ceva rău. Nici în­lo­cu­i­rea lui Er­do­gan n‑ar fi fost ne­a­pă­rat ceva rău, ade­vă­rata în­tre­bare fi­ind cine ar fi pre­luat pu­te­rea. Dar ceea ce e si­gur de rău este că, o dată pu­ciul eșuat, Er­do­gan va avea pre­tex­tul și mo­ti­va­ția să în­tă­rească și mai mult mă­su­rile antidemocratice.

Și, la fi­nal, vă pro­pun un exer­ci­țiu de ima­gi­na­ție: sun­tem în 22 de­cem­brie 1989, lo­vi­tura de stat îm­po­triva lui Ceau­șescu nu re­u­șește to­tal, dic­ta­to­rul re­vine și or­ga­ni­zează ale­geri li­bere, la care can­di­dează el și un an­ti­co­mu­nist. Cine cre­deți că ar fi câști­gat ale­ge­rile? Pe cine ar fi vo­tat ro­mâ­nii? Și ce ar fi ur­mat ca mă­suri după aceea?

Exact, v‑ați prins.