Am avut ocazia să stau de vorbă cu câteva persoane care sunt fani Electric Castle. Unii care au fost an de an. Băieți simpatici în general. I‑am întrebat ce le place la festival. Că eu cu muzica asta “electrică” nu mă împac prea bine. Ba chiar nu prea îmi vine să‑i spun muzică, dar, mă rog, nu vreau să intru în polemici culturale.
Cert e că toți cei pe care i‑am întrebat cum e la Electric Castle mi-au povestit că e multă lume, că sunt corturi, că e mișto, că e noroi, că nu‑i bai, că stai în cizme și pelerină de plastic. Eu imediat mi-am adus aminte ce se întâmplă cu organismul uman, mai ales pe la vârsta când hormonii cutreieră voioși, când îl înveșmântezi în plastic și afară plouă și e o umezeală generală. Imediat am simțit că mă ia cu transpirații doar gândindu-mă cum e stai o zi întreagă așa. Mi-au mai povestit de plecatul de la cort și cum e cu nimeritul cortului la întoarcere, noaptea, când ești cam beat și plin de noroi. Iar unii au mai scăpat vreo două șoapte despre niște iarbă, dar nu aia care e terciuită de cizmele de cauciuc. Dar nici unul n‑a povestit ceva despre muzică… oare de ce?
Și de-aia cred că am rămas eu cu impresia că nu muzica e poanta la Electric Castle. Probabil că e mișto noroiul și băutura.
Lasă un comentariu