Doi pă­rinți, în­tâm­plă­tor niște per­soane re­la­tiv cu­nos­cute mul­tora, au con­sta­tat că sis­te­mul de edu­ca­ție ac­tual nu este so­lu­ția po­tri­vită pen­tru co­pi­lul lor, că îl de­for­mează într-un mod în care co­pi­lul ra­tează fru­mu­se­țea co­pi­lă­riei, mi­nu­nile pe care cu can­doare le-ar pu­tea des­co­peri în ju­rul său. Așa că au ho­tă­rât să treacă la mo­de­lul ho­mes­cho­o­ling. Se pare că e po­si­bil. Nu știam.

Și pri­mul gând care mi‑a tre­cut prin minte a fost că, de fapt, e o idee foarte bună și că poate ar tre­bui să fie prac­ti­cată pe scară largă. Că poate doar așa ac­tu­a­lul corp di­dac­tic (cum le place să se auto­de­nu­mească) vor în­țe­lege că dacă nu se re­for­mează din te­me­lii, prin ei în­șiși, vor ajunge niște pa­ria ai so­ci­e­tă­ții. Pen­tru că acum se as­cund în spa­tele veș­ni­ce­lor plân­geri le­gate de sa­la­rii. Da, sunt prost plătiți prin com­pa­ra­ție cu co­le­gii lor de brea­slă din ță­rile ci­vi­li­zate. Dar prin com­pa­ra­ție cu re­zul­ta­tele mun­cii lor la nivel na­țio­nal, sunt prea bine plătiți.

Ideea de a ge­ne­ra­liza ho­mes­cho­o­ling e însă o ilu­zie, îmi dau seama. Ro­mâ­nii nu au tim­pul, pri­ce­pe­rea și cu­ra­jul de a se lansa în așa ceva. Ne­nu­mă­rate pri­mej­dii le pân­desc co­piii ace­lora care nu-și per­mit să le aloce de­cât pu­ți­nul timp de după servici.

Și, pe fi­rul aces­tui gând, mi-am dat seama că prin ho­mes­cho­o­ling nu faci de­cât să amâni pro­blema. Peste niște ani co­pi­lul va tre­bui să dea piept cu o lume con­stru­ită după prin­ci­pi­ile sis­te­mu­lui de edu­ca­ție ac­tual: com­pe­ti­ție oarbă în loc de co­la­bo­rare, co­piat și pla­giat în loc de cre­a­ti­vi­tate, me­mo­rare pa­pa­ga­li­cească în loc de în­țe­le­gere pro­fundă, formă în loc de fond.

Și atunci ce va fi de fă­cut? Să emi­greze într-un loc unde lu­mea are mai mult sens pen­tru el. Într-un fel ho­mes­cho­o­ling este un mod de a ne pre­găti co­piii pen­tru emi­grare. Ceea pen­tru ei nu e ne­a­pă­rat rău.

Pen­tru noi, e dezastruos.

„Mi-am dat seama că sis­te­mul de în­vă­țământ, acesta or­ga­ni­zat pe gru­puri de oa­meni care tre­buie să de­mon­streze în fața al­tora că și cât știu, că și cât au în­vă­țat, este de­pă­șit de vre­mu­rile pe care le trăim”, spune Dana Nălbaru

Ci­tește: Dana Năl­baru și Dra­goș Bu­cur și-au re­tras fiica de la școală și o vor educa în sis­tem ho­mes­cho­o­ling: „Fe­lul în care în­vață co­piii în școli naște în ei frus­trări care au da­rul de a le dis­truge fru­mu­se­țea interioară”