De fi­e­care dată când tre­buie să ajung la Cluj cu ma­șina, am plă­ce­rea de­o­se­bită de a tra­versa ju­de­țul Alba. Acuma nu știu dacă v‑ați de­lec­tat vreo­dată cu această tru­fanda șo­fe­rească, dar, dacă nu, lă­sați-mă să vă ex­plic ce ați pierdut.

Să în­ce­pem cu in­fras­truc­tura. Ju­de­țul Alba este stră­bă­tut de o re­țea nu toc­mai densă de șo­sele mi­nu­nate, ma­jo­ri­ta­tea orien­tate de la nord la sud, pro­ba­bil ca să poți merge după acul bu­so­lei la Cluuuuuuj ori la Si­bi­i­i­iiu (am re­dat nu­mele ora­șe­lor în pro­nun­ția lo­cală, din cur­toa­zie). Cir­cu­la­ția pe aceste șo­sele este foarte sim­plă, chiar și pen­tru cel mai în­ce­pă­tor șo­fer. Prac­tic toate șo­se­lele au pe mij­loc o li­nie con­ti­nuă albă, al­ter­nând une­ori cu si­tu­a­ți­ile unde e li­nie dublă con­ti­nuă. Ma­ne­vra de de­pă­șire a auto­ve­hi­cu­le­lor a fost ast­fel sim­pli­fi­cată la ma­xim, în sen­sul abro­gă­rii ei. Există niște le­gende lo­cale cum că ar exista și niște lo­curi cu li­nie albă în­tre­ruptă, dar ni­meni nu le‑a vă­zut cu adevărat.

Ma­și­nile șo­fe­ri­lor din Alba sunt mo­di­fi­cate pen­tru a se adapta la acest con­text. Dacă veți stu­dia cer­ti­fi­ca­tul de în­ma­tri­cu­lare, veți ob­serva că pu­te­rea mo­to­ru­lui nu e ex­pri­mată în cai-pu­tere, așa cum se în­tâm­plă în mai toate zo­nele îna­po­iate din țară și de pe ma­pa­mond, ci în melci-len­toare. Am vă­zut de pildă un bo­lid Mit­su­bishi Pa­jero care își etala ma­ies­tuos cei 170 de melci-len­toare la ame­ți­toa­rea vi­teză de 50 km/h în afara lo­ca­li­tă­ții — ce sen­za­ție! Splen­did. Abia după ce tra­ver­sezi cu ma­șina ju­de­țul Alba în­țe­legi sen­sul ex­pre­siei “și mel­cul, țuști!”.

În fine, șo­fe­rul de Alba este în­cu­nu­na­rea plă­ce­rii. Par­ti­ci­pând la tra­fic îm­pre­ună cu el vei în­țe­lege sub­ti­li­tăți care cu si­gu­ranță ți-au scă­pat în arta șo­fa­tu­lui, in­di­fe­rent cât de ex­pe­ri­men­tat vei fi fi­ind. De pildă pri­cepi că ma­și­nile nu au ne­voie de­cât de o sin­gură pe­dală și aceea este frâna. Res­tul sunt mof­turi pros­tești și inu­tile. Ma­șina o ia la vale sin­gură și tot ce tre­buie să faci ca șo­fer este să ajus­tezi vi­teza ei cu vi­teza la care poți tu să gân­dești. Cum faci asta? Frână! Frână! Frână! Vei în­văța ce în­seamnă chi­b­zu­ința și pre­ve­de­rea, ad­mi­rând cum șo­fe­rul de Alba sem­na­li­zează stânga un­deva în câmp, cu trei ki­lo­me­tri îna­inte de sa­tul unde va vira cu ade­vă­rat la stânga. Vei ob­serva că într-un sens gi­ra­to­riu, dacă mergi la stânga, nu are rost să te în­vârți ca prostu’ oco­lind prin dreapta, ci faci scurt stânga, pe con­tra­sens. Dar mai ales vei în­văța ce este pru­dența, ob­ser­vând cum șo­fe­rul de Alba își stru­nește mel­cii de sub ca­pota ma­și­nii: nici­o­dată mai mult de 30km/h în lo­ca­li­tăți, ma­xim 60km/h în afara localităților.

De-abia aș­tept să mai am un drum la Cluj.