Hai că ne-am des­cur­cat și de data asta! A ajuns un urs în oraș și nu prea eram pre­gă­tiți pen­tru treaba asta, dar până la urmă am găsi o pușcă și i‑am ve­nit de hac. Vezi, asta-mi place mie la noi, la ro­mâni: nu sun­tem pre­gă­tiți pen­tru ni­mic, dar când vine vre­mea să ne con­frun­tăm cu o pro­blemă, ne descurcăm.

Dă­deau tă­ta­rii peste noi? N‑aveam for­ti­fi­ca­ții și nici nu știam să ne unim ca să‑i în­frun­tăm. Dar ne-am des­cur­cat, am dat fuga în pă­dure și ne-am as­cuns și, până au ple­cat je­fu­i­to­rii ăia, noi am mai com­pus o do­ină de jale, cân­tată la frunză de fag. Ne-au adus ru­șii co­mu­nis­mul și ne-au obli­gat să‑l adop­tăm? N‑are ni­mic, am în­vă­țat să fu­răm și să min­țim ca să supraviețuim.

La fel și acum. Nu știm ce să fa­cem cu un urs scă­pat li­ber prin oraș, deși ni s‑a mai în­tâm­plat. Dar am în­cro­pit o so­lu­ție pe loc: i‑am tras un glonț în cap și am re­zol­vat pro­blema. Să se în­vețe minte ji­go­dia dra­cu­lui că el nu e de­cât un tro­feu, o blană bună de pus pe du­șu­mea pe care să ne ră­ș­chi­răm de­ge­tele de la pi­cioare di­mi­neața când ne trezim.

Asta e. Sun­tem un neam descurcat.