Ați pri­mit o dis­tinc­ție din par­tea am­ba­sa­do­ru­lui Su­e­diei. Eu cred că ați me­rita și câte una din par­tea fi­e­că­rui ro­mân. Poate că nu toți în­țe­leg im­por­tanța mun­cii DNA, dar is­to­ria va con­semna aceste vre­muri și fapte. Și pen­tru că nu am avut și pro­ba­bil nu voi avea oca­zia să vă spun per­so­nal lu­cru­rile as­tea, dați-mi voie să vă mulțumesc.

Pen­tru tot ceea ce ați re­u­șit să fa­ceți. Pen­tru sin­gura spe­ranță pe care mulți am avut‑o în anii ăș­tia din urmă că to­tuși Ro­mâ­nia are o șansă să de­vină o țară nor­mală. Pen­tru că sun­teți, după pă­re­rea mea, per­so­na­li­ta­tea cea mai im­por­tantă a aces­tui de­ce­niu în România.

Și mai ales, vă rog, nu vă opriți.