Se pare că lucrurile sunt un pic mai serioase în ceea ce privește nominalizarea doamnei Shhaideh la postul de prim ministru. Investigațiile unor jurnaliști de la Rise Project arată că soțul candidatei propuse de PSD are niște legături politice în Siria mult mai serioase decât ale unui simplu cetățean sirian și, mai important, afinitățile sale sunt nițel contrare cu ale principalilor noștri aliați militari. Cu alte cuvinte, doamna Shhaideh va face parte din CSAT unde se pot discuta puncte de vedere care sunt contradictorii cu opiniile soțului său. Oricât de obiectivă ne-am aștepta să fie stimata doamnă, cred că e mai bine pentru toată lumea dacă nu ar fi expusă la astfel de teste de loialitate politică.
Iată câteva elemente subliniate de cei de la Rise Project (aveți aici articolul complet):
Soțul premierului propus de PSD, sirianul Akram Shhaideh, și‑a exprimat în repetate rânduri susținerea pentru regimul Bashar al-Assad, acuzat de crime de război în conflictul civil izbucnit la Damasc în martie 2011.
Pe conturile sale de socializare, Akram Shhaideh a distribuit mai multe articole și fotografii pro-Assad, însoțite de mesaje de susținere la adresa dictatorului sirian, pe care SUA îl acuză inclusiv că a folosit gaz sarin asupra civililor în zonele controlate de rebeli.
Pe conturile sale de socializare, Akram Shhaideih […] distribuie un articol în care se susține că liderul Hezbollah, grupare considerată teroristă de UE și SUA, duce „războiul sfânt”.
În condițiile astea, dacă aș fi în locul doamnei Shhaideh, m‑aș fi scuzat în fața domnului Dragnea și i‑aș fi explicat că e mai bine să nu mă propună ca prim ministru.
Ce poate face Iohannis? Dacă toate aspectele semnalate mai sus sunt adevărate, nu poate să o nominalizeze pe Sevil Shhaideh ca prim ministru fără să atragă nemulțumirea aliaților militari ai României și fără să expună România la riscuri diplomatice semnificative. Problemele apar deci exact pe aria sa de competență constituțională: apărarea țării și politică externă. Probabil că cel mai înțelept ar fi să aibă niște discuții cu doamna Shhaideh și să o convingă că este mai elegant și mai util pentru toată lumea ca ea să se autorecuze din postura de candidat la poziția de premier. Vom vedea. Dar am o bănuială că așa se explică amânarea până după Crăciun a nominalizării primului ministru.
Lasă un comentariu