Mă gândesc să scriu câteva cuvinte despre meseria de pădurar, s‑o explic celor care știu mai puține despre asta și mi-am adus aminte că erau niște melodii populare pe tema asta. Și mi-am zis că ar fi bine să mă documentez puțin despre cum se vede profesia asta reflectată prin muzica populară. Eu îmi aminteam că era o melodie care avea niște versuri cu “bine‑i să fii pădurar”, așa că am dat o căutare pe Google și am dat peste cu totul altceva: surorile Toader (cine-or fi astea???) lălăiesc un fel de melodie pseudo-populară care poartă acest titlu.
Am ascultat versurile, să văd ce zic. Și m‑am șocat. În esență este vorba despre cum să tai pădurea, s‑o faci scânduri și s‑o vinzi, dar să nu uiți să‑i faci parte și șefului de post, “ca să-ți faci un rost în lume”. Acuma eu nu‑s vreun naiv care-și imaginează că astfel de lucruri nu se întâmplă și nici nu‑s statistician ca să vă spun cât de mulți pădurari gândesc așa (trag nădejde că puțini!), dar ceea ce mă șochează este tonul optimist și condescendent al piesei. De fapt, ceea ce ni se transmite prin melodie e că “păduraru‑i hoțoman” și că e ok să fie așa.
Păi, măi oameni buni, dacă asta e concepția românului de rând, că pădurea e ceva ce trebuie jecmănit, să ne mai mirăm că există tăieri ilegale?
Lasă un comentariu