E bine să nu uităm, uneori. Pe când era Băsescu președinte și Boc premier, care era principala acuză la adresa guvernului? Că este condus de fapt de altcineva, mai exact de Băsescu, că Boc este doar o marionetă, că deciziile ar trebui să se ia în palatul Victoria, nu în altă parte. Că Boc nu e bărbat adevărat, dacă se lasă condus ca o păpușă de Băsescu. Asta în condițiile în care, cel puțin la nivel declarativ, cei doi negau existența unei astfel de influențe și susțineau că ei doar se consultă în privința aspectelor importante.
Și cine erau cei mai aprigi protestatari ai acestui tandem? PSD și armata sa de susținători fanatici, care nu pierdeau nici o ocazie să se declare șocați, siderați, scandalizați, îngrijorați.
Ce se întâmplă acum la PSD? Exact același lucru, cu o diferență: Grindeanu recunoaște deschis că este păpușa lui Dragnea. Dar de data asta toată suflarea PSD declară: e bine, e foarte bine, așa trebuie să fie. Pentru că Dragnea merita să fie prim-ministru, dar îl împiedică niște legi tâmpite. Iar Grindeanu nu este marionetă, nici nu e lipsit de bărbăție, ci este un vajnic soldat al partidului care s‑a pus în slujba țării.
Îmi amintesc de scena cu Rebengiuc la TVR, imediat după revoluție, când a adus în platou un sul de hârtie igienică și i‑a invitat pe cei care îl lăudaseră în anii comunismului pe Ceaușescu să se șteargă la gură. Luați de aici pesediști dragi! Poftă mare în continuare!
Lasă un comentariu