În seara asta am pri­mit con­fir­ma­rea că Iohan­nis are gân­duri se­ri­oase le­gate de ro­lul său de pre­șe­dinte. Nu este pre­șe­din­tele-ghi­veci cu flori, cum a fost Con­stan­ti­ne­scu. Nu este nici pre­șe­din­tele-cripto-co­mu­nist, cum a fost Ili­escu. Nu este nici pre­șe­din­tele-com­bi­na­tor, cum a fost Bă­sescu. Este un alt fel de pre­șe­dinte și se anunță a fi cel mai bun de până acum. Dar pen­tru a re­uși are ne­voie de spri­ji­nul ce­lor care cred că Ro­mâ­nia mai are o șansă.

În dis­cur­sul din seara asta a spus din nou lu­cru­ri­lor pe nume. Dar a mai spus ceva: pen­tru el orice alt­ceva de­cât o na­țiune de oa­meni mân­dri și li­beri într-un stat de drept este prea pu­țin. Adică nu va ne­go­cia nici un fel de com­pro­mis. Și a în­che­iat spu­nând că pen­tru a atinge acest obiec­tiv nici un preț nu i se pare prea mare. Adică va merge până la ca­păt, chiar dacă asta va în­semna sus­pen­da­rea și apoi de­mi­te­rea sa. Pen­tru că dacă ro­mâ­nii nu vor sus­ține sta­tul de drept, dacă ro­mâ­ni­lor nu le pasă de dem­ni­ta­tea lor ca po­por, atunci nici nu are rost să fii pre­șe­din­tele unei turme de oi.