În România a fi slugă este o ocupație full time. Este un statut profesional căutat și, pare-se, apreciat. Nu doar de stăpâni, ci chiar de slugile însuși. A fi slugă este comod și profitabil. De ce să te străduiești să fii mai mult de atât?
Sluga nu trebuie să-și bată capul cu competențele pe care trebuie să le aibă. E de ajuns una singură: obediența totală față de stăpân. Nu are nevoie de multe explicații pentru a înțelege ce obiective trebuie să-și stabilească. E de ajuns un singur obiectiv: să-și servească cât mai bine stăpânul. Nu are nevoie de analize complexe ale realității pentru a pricepe cum să-și servească stăpânul. E de ajuns o logică simplă: cu cât stăpânul e mai puternic, cu atât lui, ca slugă, îi va fi mai bine.
Milioane de oameni s‑au așezat în postura de slugi ale unor partide, ale unui sistem politic bazat pe logica obedienței sociale: țineți-ne la putere și noi vă dăm pomeni. Aparent a fi slugă devine treptat o meserie. Iar câteva televiziuni ajută toți acești oameni să-și amputeze zilnic conștiințele, ca nu cumva vreunii dintre ei să aibă accidentale remușcări pentru că și-au pierdut condiția de oameni liberi.
Chiar dacă mor în picioare, eu slugă n‑am de gând să mă fac.
Membrii Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) sunt slugile oamenilor de partid care i‑au trimis în aceste funcții. Este de ajuns să subliniem lipsa de reacție a CNA față de prestațiile jurnalistice de la România TV.
Citește: Caut slugă full time! — Forbes.ro
Lasă un comentariu