Ni­mic bun nu poate ieși din în­tâm­plă­rile zi­lei de ieri. Nici stat de drept nu se poate chema că mai avem, dacă func­țio­na­rii pu­blici ne pot fura fără con­se­cințe, cu con­di­ția s‑o facă pe proș­tii la tri­bu­nal și să nu bage mâna prea adânc. Nici clasă po­li­tică one­stă nu prea pu­tem spera să avem vreo­dată când toată clica de in­frac­tori ai PSD-ului s‑a sal­vat de sub mâna jus­ti­ției, deși cu­ră­ța­rea par­ti­du­lui ar fi dat o oa­rece nă­dejde că — în timp — acesta își va schimba apu­că­tu­rile de grup ma­fiot. Nici o țară ci­vi­li­zată nu ne-am numi, dacă ne-am duce acum peste cei care au pus în operă ne­no­ro­ci­rea asta și i‑am bate până la le­șin, deși ar merita‑o.

Sin­gu­rul lu­cru bun care ar pu­tea ieși din în­tâm­plă­rile zi­lei de ieri este ca cei ce acum pro­tes­tează în stradă sau mă­car sunt in­dig­nați de ceea ce se pe­trece, dar n‑au fost la vot în de­cem­brie, să în­țe­leagă im­por­tanța efor­tu­lui de a‑ți muta fun­dul câ­teva sute de me­tri până la sec­ția de vo­tare, ca să bagi un bu­le­tin în urnă. Cu doar 2–300.000 de vo­turi anti-PSD în plus n‑am fi avut toată ne­no­ro­ci­rea asta. Prim mi­nis­tru ar fi fost Cio­loș și cur­sul is­to­riei ar fi fost cu to­tul al­tul. Și n‑ar fi tre­buit de­cât o ju­mă­tate de oră din viața ce­lor care au stat acasă. Pen­tru că po­li­tica pute.

Cum e, dra­gii noș­tri? Acuma pute și mai tare, nu‑i așa? Asta‑i pro­blema cu gu­no­iul bă­gat sub preș: nu‑l mai vezi și to­tul pare ok, da’ după un timp duh­nește groaznic.