Într‑o marți di­mi­neață, în ves­ti­a­rul de la World Class, doi flă­căi discutau:

- Auzi, coaie, nu mergi la schi we­e­kendu’ ăsta?
— Nu merg, fră­ți­oare. Nu merg. Am pro­gram cultural.
— Ce cultural?
— Fa­cem city break la Praga, ne culturalizăm.
— A, mișto. Hai nu fi nașpa, că e oraș ca lu­mea, vechi, alea, alea…
— Ai fost?
— Da, mai de­mult. Altă ci­vi­li­za­ție, dom’ne!
— Și ce e de vă­zut? Adică, așa, mai interesant…
— Bă, e o câr­ci­umă mișto, ve­che, o să-ți placă ma­xim. Îți tri­mit adresa pe mail. Au o bere be­ton. Și să-ți iei cio­lan. Mori mân­când, coaie! Me­rită drumu’ până la Praga numa’ pen­tru asta.
— E, căcat, mie nu-mi place ciolanu’!
— De ce, bă?
— E gras și pie­lea aia e scârboasă…
— Fițe! Mie așa îmi place, să simt spe­ci­fi­cul. Dacă te duci un­deva, trebe să simți cul­tura locului.