Zi­lele as­tea am dat peste me­sa­jul ăsta de la voi. Mi‑a plă­cut, are emo­ție, are ima­gine, are o po­veste, are tot ce‑i tre­buie. De aia mi-am zis ca poate ar fi bine să‑l pun aici ca să‑l vadă și alții.

Voi spu­neți că asta e me­ni­rea voas­tră, să nu mun­ciți în niște cu­buri din sti­clă și be­ton, ci să cu­tre­ie­rați lu­mea, să nu vă con­for­mați bi­ro­cra­ți­i­lor din com­pa­nii, ci să co­la­bo­rați în mod cre­a­tiv în­tre voi, să nu fa­ceți cre­dit la bancă, ci să tră­iți li­beri și sim­plu, să nu vă lu­ați res­pon­sa­bi­li­ta­tea unei fa­mi­lii, ci să ex­plo­rați ne­nu­mă­ra­tele po­si­bi­li­tă­ții ale vie­ții. Voi ați des­co­pe­rit cum lu­mea în­treagă vă poate fi casă și școală și loc de muncă pen­tru că știți să fo­lo­siți teh­no­lo­gia pen­tru a re­a­liza tot ceea ce do­riți de ori­unde din lume. Și toate as­tea sună foarte bine, nu mă în­țe­le­geți greșit.

Dar, dra­gii mei mi­le­ni­ali, niște în­tre­bări to­tuși mă frământă. Și mi-ar place să răs­pun­deți la ele atunci când ne tri­mi­teți ur­mă­to­rul vos­tru mesaj.

În­tre­bă­rile sună cam așa: cine cre­deți că au in­ven­tat teh­no­lo­gi­ile as­tea de care vă bu­cu­rați voi? Nu cumva unii care lu­crau într-un de­par­ta­ment din bi­ro­cra­ția unei com­pa­nii? Cine cre­deți că în­tre­ține toate ser­ve­rele și da­tele as­tea pe care voi le fo­lo­siți în fi­e­care zi ca să fiți li­beri? Nu cumva unii care mun­cesc zi de zi în cu­buri de sti­clă și be­ton? Cine face po­si­bile fa­ci­li­tă­țile de care vă bu­cu­rați atunci când că­lă­to­riți? Nu cumva unii care tră­iesc zil­nic în ace­lași oraș, au fa­mi­lii și cre­dite la bancă?

E fru­mos să fii li­ber și cre­a­tiv. Atâta timp cât in­ter­ne­tul merge, ener­gia elec­trică e ne­în­tre­ruptă, Apple pro­duce un iPhone nou pe an, apa caldă curge, mân­ca­rea e bine gă­tită și ieftină, viața e o mi­nune. Pro­blema e că, pen­tru ca toate as­tea să fie po­si­bile, ci­neva tre­buie să mun­cească în cu­buri de sti­clă și be­ton (sau chiar mai rău), în bi­ro­cra­ți­ile com­pa­ni­i­lor, lo­cu­ind zi de zi cu fa­mi­lia sa în ace­lași apar­ta­ment pen­tru care tre­buie să plă­tească cre­di­tul la bancă.

Dar poate ve­niți voi cu o idee ge­ni­ală cum să le avem pe toate as­tea și să fim toți li­beri, cre­a­tivi și ex­plo­ra­tori ai lu­mii. Pen­tru că dacă nu aveți so­lu­ții pe care să le pu­tem fo­losi cu to­ții, am pu­tea să spu­nem că sun­teți cam ego­cen­trici și su­per­fi­ci­ali. Și că tră­iți pe spi­na­rea celorlalți.

Cu drag,

Ge­ne­ra­ți­ile di­na­in­tea voastră