Un ar­ti­col ex­ce­lent al unui jur­na­list foarte bun, pe care îl apre­ciez de multă vreme. Cred că su­biec­tul este de ma­ximă im­por­tanță în con­di­ți­ile în care Cur­tea Con­sti­tu­țio­nală dă semne evi­dente de spri­jin po­li­tic pen­tru o anu­mită parte a po­li­ti­cii românești.

Preşe­din­tele CCR şi‑a aro­gat, printr‑o ho­tă­râre pu­bli­cată vi­neri seara în Mo­ni­to­rul Ofi­cial, un drept pe care nu i‑l dă nici le­gea, nici Con­sti­tu­ţia: drep­tul de a cen­zura opi­ni­ile di­zi­dente ale ce­lor­la­lţi ju­de­că­tori. Ca să re­a­li­zăm la ade­vă­rata di­men­siune in­fa­mia, tre­buie să înţe­le­gem re­sor­tu­rile care au con­dus la ea. Nu e uşor, dar alt­fel rămâ­nem într‑o con­fu­zie de care pro­fită cei care par să fi luat în stă­pâ­nire pri­vată Cur­tea Constituţională.

Ci­tește: Ce crimă a co­mis Li­via Stan­ciu. Culi­sele scan­da­lu­lui de la Cur­tea Con­sti­tu­ţio­nală | Li­viu Avram | adevarul.ro