Lupta cu zombies

25 iunie 2017

Nu sunt si­gur că noi, așa nu­mi­ții oa­meni de rând, în­țe­le­gem cât de gravă este imi­x­tiu­nea Ru­siei în ale­ge­rile din SUA, iar sen­ti­men­tul meu este că pri­vim pro­blema doar ca pe un fel de scan­dal me­di­a­tic, un duel di­plo­ma­tic în­tre două forțe po­li­tice și mi­li­tare ale lu­mii.

Dar, de fapt, pri­vită în pro­fun­zi­mile ei, pro­blema aces­tei imi­x­tiuni este că des­crie un nou tip de răz­boi mondial, unul care poate dis­truge țări și ali­anțe cu o in­fi­nit mai mare efi­ca­ci­tate de­cât o fac bom­bele. Un tip de răz­boi care n‑are morți și ră­niți care pot fi în­gro­pați sau în­gri­jiți, ci doar vic­time care con­ti­nuă să tră­i­ască, de­ve­nind un fel de zom­bies care n‑au de­cât un sin­gur țel: să‑i ex­ter­mine pe ce ce nu sunt la fel cu ei.

Un răz­boi cla­sic aduce ade­sea, din­colo de dez­as­trele umane și eco­no­mice pe care le pro­duce, un pre­text pen­tru ul­te­ri­oară so­li­da­ri­tate și re­con­struc­ție a po­poa­re­lor, mai ales cele în­vinse. Nu pu­ține na­țiuni s‑au re­in­ven­tat după un răz­boi în­gro­zi­tor — Ger­ma­nia și Ja­po­nia sunt două exem­ple pe care ori­cine le știe.

Dar ti­pul ăsta de răz­boi ci­ber­ne­tic, în care in­for­ma­ți­ile false dez­bină in­di­vi­zii ace­lu­iași po­por și‑i în­tă­râtă să de­vină du­ș­ma­nii co­na­țio­na­li­lor lor, este de o ini­ma­gi­na­bilă per­ver­si­tate, în pri­mul rând prin sim­pli­ta­tea sa. Cu toate as­tea, pro­duce pa­gube pe ter­men mult mai lung, pen­tru că pa­cea so­ci­ală a po­poa­re­lor ata­cate e in­fi­nit mai greu de res­ta­bi­lit după ce oa­me­nii s‑au du­ș­mă­nit până la moarte în­tre ei.

Mă re­fer aici de­si­gur la di­vi­za­rea pro­fundă a so­ci­e­tă­ții ame­ri­cane în ta­băra pro-Trump și anti-Trump. Dacă la ei nu s‑a ajuns la în­că­ie­rări grave pe stradă, e pen­tru că au un exer­ci­țiu de­mo­cra­tic mult mai în­de­lun­gat de­cât al nos­tru. Dar nu ui­tați că au fost voci ame­ri­cane care au ad­mi­rat pro­tes­tele ro­mâ­nești din fe­bru­a­rie și au spus că așa ceva ar tre­bui să se în­tâm­ple și în SUA. În chiar inima de­mo­cra­ției se sim­țea ne­voia unei re­zis­tențe te­nace îm­po­triva in­va­ziei me­di­o­cri­tă­ții și na­țio­na­lis­mu­lui.

Fac această pa­ra­lelă cu ceea ce s‑a în­tâm­plat la noi pen­tru că vreau să sub­li­niez un lu­cru im­por­tant din punc­tul meu de ve­dere: ase­me­nea răz­bo­aie nu sunt doar con­flicte in­ter­sta­tale, ci pot de­veni foarte ușor răz­bo­aie ci­vile. Vor­bim de o bună bu­cată de vreme de răz­bo­iul ro­mâno-ro­mân, cel care ne îm­pie­dică să pro­gre­săm ca na­țiune pen­tru că ne dăm re­ci­proc în cap. În min­tea mea ceea ce face o mare parte a pre­sei și mai ales te­le­vi­ziu­nile con­tro­late po­li­tic este exact ceea ce a fă­cut Pu­tin în SUA: dez­in­for­mare con­tro­lată cu sco­pul de a în­vră­jbi po­pu­la­ția și a‑i con­trola po­li­tic, de a‑i de­ter­mina să vo­teze într-un anume fel, cu anu­mite per­soane. Ni­mic nu e prea jo­s­nic pen­tru acest scop: min­ciuni, ade­vă­ruri spuse pe ju­mă­tate, in­ci­tări na­țio­na­liste, po­vești fa­bri­cate la co­mandă.

Re­zul­ta­tul e cel pe care îl ve­dem în Ro­mâ­nia și în lume. Deși domnește con­fu­zia, sun­tem fi­e­care din­tre noi con­vinși că de­ți­nem ade­vă­rul ab­so­lut. Unii sunt pro­ba­bil mai aproape de re­a­li­tate, al­ții tră­iesc în lumi de car­ton, fa­bri­cate în la­bo­ra­toa­rele te­le­vi­ziu­ni­lor anume pen­tru a le stâlci min­țile. Unii n‑au re­nun­țat la exer­ci­țiul gân­di­rii pro­prii, dar sunt parcă tot mai pu­țini prin com­pa­ra­ție cu cei care au con­vin­geri de ne­stră­mu­tat, chiar dacă nu sunt în stare nici mă­car să ar­ti­cu­leze co­e­rent o idee.

M‑am oprit pu­țin din scris. M‑am în­tre­bat pen­tru cine scriu tex­tul ăsta. Pen­tru că cei care‑l în­țe­leg sunt deja de ace­eași pă­rere cu mine. Iar cei care nu‑l în­țe­leg au pă­re­rile lor foarte ferme la care nu vor să re­nunțe nici în rup­tul ca­pu­lui.

Dar nu-mi dă prin cap alt mod de a lupta cu acești zom­bies de­cât lupta la baio­netă, om la om, cu­vânt la cu­vânt.

Ci­tește: Obama’s se­cret stru­ggle to re­ta­li­ate against Putin’s elec­tion in­ter­fe­rence — Wa­shin­gton Post


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Ovi Tamasan

    I’m a zom­bie.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.