Când am auzit prima oară că Mirabela Dauer și Corina Chiriac sunt invitate la secțiunea Discoteca de la Electric Castle, m‑am gândit că e posibil să sufere o mare și nemeritată deziluzie. Mi-am imaginat cum s‑ar simți să cânte în fața unei audiențe de câteva persoane, rătăcite pe-acolo. La Electric Castle nu prea vin oameni de vârsta a treia, cei care știu cine sunt cele două artiste. Iar tinerii — m‑am gândit eu — nici nu vor vrea să audă de muzica românească anilor ’80.
Am avut o strângere de inimă la gândul ăsta și recunosc că mai mult pentru Corina Chiriac, o voce pe care am apreciat‑o foarte mult. Un timbru absolut special, o dicție impecabilă, iar piesele ei spuneau întotdeauna o poveste și, dacă nu înțelegeți la ce mă refer, urmăriți‑o într‑o apariție de acum 30 de ani. Pusă pe un aranjament modern, ceva mai rockish, piesa asta ar fi și azi un hit.
Nu mi-au plăcut la fel de mult piesele Mirabelei Dauer, erau cumva mai simpliste, ori poate apariția ei scenică — o femeie foarte scundă și nu tocmai frumoasă — m‑a influențat.
Dar m‑am înșelat când am crezut că nimeni nu va merge să le asculte. Și uite ce‑a ieșit:
Lasă un comentariu