Brașov la conservă

22 august 2017

Re­cu­nosc că am o slă­bi­ciune spe­cială pen­tru Bra­șov, e pro­ba­bil ora­șul care îmi place cel mai mult. Evi­dent că asta are le­gă­tură cu anii stu­den­ției pe­tre­cuți acolo și bi­ne­în­țe­les că e o ches­tie foarte su­biec­tivă. Dar chiar și așa, pu­țini sunt cei care ar pu­tea să aducă ar­gu­mente va­lide îm­po­triva aces­tui oraș și să‑l co­bo­are de pe po­di­u­mul ce­lor mai fru­moase lo­ca­li­tăți din România.

Când vine vorba des­pre dezvol­tare însă, Bra­șo­vul nu pare să mai fie chiar în frunte. Ceva se în­tâm­plă pe-acolo că lu­cru­rile bat pa­sul pe loc și ora­șul stag­nează în pa­ra­me­trii deja to­ciți ai tu­ris­mu­lui din zonă. Da, e mișto să te duci să vezi Piața Sfa­tu­lui și Bi­se­rica Nea­gră, e apro­xi­ma­tiv fru­mos în Po­iană (deși s‑ar pu­tea face mult mai multe ches­tii pe-acolo), dar de câte ori să te duci la Bra­șov pen­tru doar atât? Plus că sunt și lo­curi, pre­cum ho­te­lul Aro, unde tim­pul pare că s‑a oprit în 1989. Bra­șo­vul e un oraș mișto de lo­cuit, are un soi de tihnă mo­dernă și ve­che ames­te­cate, dar nu e lo­cul unde tu­riș­tii se în­ghe­suie să re­vină de zeci de ori. Dezvol­ta­rea ora­șu­lui tre­buie să vină din alt­ceva. Și nu vine. Nu-mi pot scoate din minte fap­tul că, deși e cen­tru uni­ver­si­tar cu tra­di­ție, Bra­șo­vul nu s‑a dezvol­tat de­loc în in­dus­tria IT. M‑aș fi aș­tep­tat să con­cu­reze Clu­jul și Ti­mi­șoara, că ar fi con­di­ții, cred.

Unii zic, și cred că au drep­tate, că Bra­șo­vul e izo­lat. Că nu sunt mij­loace de trans­port re­zo­na­bile spre oraș. E ade­vă­rat, ideea unui drum cu ma­șina la Bra­șov îmi strică ju­mă­tate din plă­ce­rea re­ve­de­rii lui. Va­lea Pra­ho­vei e un coș­mar în orice zi a săp­tămâ­nii. În we­e­kend nu e coș­mar, e ia­dul pe pământ. Cu tre­nul e ceva mai bine, dar ești la mila CFR-ului care poate să te ducă acolo în două cea­suri și ju­mă­tate sau în șase — func­ție de cum s‑au tre­zit cu fața la cear­ceaf sau nu. Iar gara din Bra­șov arată de parcă ora­șul ar vrea să te go­nească, nu să te în­tâm­pine. Avion nici po­me­ne­ală, doar o pistă inau­gu­rată din câte am au­zit, dar nici un alt semn că e vreo spe­ranță de că­lă­to­rie pe sus.

Se pare că izo­la­ți­o­nis­mul ăsta lasă urme și în min­tea oa­me­ni­lor. Ul­tima oară când am fost acolo am aflat că în Bra­șov nu e uti­li­zat Uber de­cât în foarte mică mă­sură, deși ser­vi­ciul există. Am în­tre­bat de ce, în fond sunt mulți tu­riști și există ne­voie de trans­port su­fi­cientă. Răs­pun­sul m‑a con­fu­zat: bra­șo­ve­nii nu agre­ează ideea de a‑ți in­tro­duce da­tele car­du­lui într‑o apli­ca­ție. Am în­tre­bat ca să fiu si­gur: pro­ba­bil o mică parte din bra­șo­veni nu agre­ează asta… Nu, nu — mi s‑a răs­puns — ma­rea ma­jo­ri­tate nu vor să facă așa ceva, e com­plet ne­si­gur! Pe spa­tele mul­tor ma­șini de taxi din Bra­șov am vă­zut în­ju­ră­turi la adresa Uber… Unde o fi dis­pă­rut ele­ganța ur­bană a bra­șo­ve­ni­lor de care cân­dva erau tare mândri?

Ade­vă­rul e ca ora­șele se dezvoltă mai în­tâi în min­țile lo­cu­i­to­ri­lor săi. Dacă nu există o pro­iec­ție co­lec­tivă a unui oraș mai fru­mos, mai in­te­re­sant, mai dezvol­tat, cu ser­vi­cii mai bune, cu fa­ci­li­tăți mo­derne nu prea sunt șanse ca în re­a­li­tate să se miște ceva. Și se pare că asta e re­țeta bra­șo­ve­ni­lor: se ia ora­șul, se pune la borcan într‑o zeamă cu­rată și lim­pede de con­ser­vant și se așează la ve­dere, ca să‑l ad­mire tot tu­ris­tul ce fru­mos și cu­rat e. Și peste do­uă­zeci de ani tot așa va fi. Vechi. Fru­mos. Cu­rat. Și-atât.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.