Că ma­jo­ri­ta­tea ro­mâ­ni­lor sunt in­ca­pa­bili de un mi­nim dis­cer­nământ po­li­tic am mai spus‑o prin ar­ti­co­lele mele mai vechi. Că nu uti­li­zează lo­gica și ra­țio­na­men­tul in­duc­tiv pen­tru a în­țe­lege lu­mea din ju­rul lor, e tot mai evi­dent din mo­dul în care ac­țio­nează ca so­ci­e­tate și po­por. Dar sunt foarte rare oca­zi­ile în care se ivește o […]

În pu­ți­nă­ta­tea veș­ti­lor bune pe care le au­zim în ul­tima vreme, me­rită să sa­lu­tăm orice li­căr de bună ini­ția­tivă, orice faptă po­zi­tivă. Din mo­ti­vul acesta vă anunț cu o oa­re­care bu­cu­rie că în pro­grama șco­lară de li­ceu a fost in­tro­dusă o nouă ma­te­rie op­țio­nală: is­to­ria mo­nar­hiei în Ro­mâ­nia. Au­to­rii spun că vor să în­tre­gească imaginea […]

La Cen­trul de în­gri­jire și asis­tență so­ci­ală Hâr­lău ino­va­ția și cre­a­ti­vi­ta­tea nu sunt în­cu­ra­jate. Deși lu­mea me­di­cală se află în dis­pe­rată ne­voie de noi me­tode de te­ra­pie și de abor­dări in­ven­tive, în această in­sti­tu­ție sunt ucise din fașă efor­tu­rile de­o­se­bite pe care o de­vo­tată în­gri­ji­toare le face pen­tru a arunca o lu­mină nouă asu­pra tratamentului […]

Au tre­cut anii re­pede după nuntă, aproape că nu-și mai amin­teau ani­ver­sa­rea lor, apoi a ve­nit și co­pi­lul și tim­pul a zbu­rat și mai iute. Ea se tot plân­gea că și‑a sa­cri­fi­cat ca­riera stând doi ani acasă ca să cre­ască co­pi­lul, el re­marca des­tul de acru că nu era cine știe ce ca­rieră să fii […]

Cică niște nemți au ve­nit prin Ro­mâ­nia și s‑au apu­cat de agri­cul­tură. Au bân­tuit prin Ar­deal după te­re­nuri, dar n‑au gă­sit ni­mic și-atunci le‑a zis nu știu cine să meargă în Su­ceava. Și uite-așa au ajuns să aren­deze vreo mie de hec­tare pe lângă Făl­ti­ceni pe care fac agri­cul­tură pro­fi­ta­bilă, ex­ploa­tând mi­șe­lește, dar efi­cient, pământul […]

Într‑o di­mi­neață de du­mi­nică el s‑a tre­zit sin­gur într‑o ca­meră de ho­tel, era în de­le­ga­ție și stă­tea și peste we­e­kend și i s‑a pă­rut ca viața lui e și mai goală fără ea, pen­tru că se obiș­nu­ise să o vadă zi de zi de când se mu­ta­seră îm­pre­ună, să îl ci­că­lească cu vor­bă­ria ei de […]

Sunt des­tule lu­cruri pe care le văd și aud, dar pe care nu le pri­cep. Asta nu mă în­gri­jo­rează prea tare, mai cu seamă după tre­ce­rea ani­lor, pen­tru că am în­vă­țat să ac­cept că lo­gica mea va fi me­reu con­tra­zisă de lo­gica al­tora, iar ceea ce eu gă­sesc inu­til, ine­ste­tic sau imo­ral nu e privit […]

El era re­pre­zen­tant de vân­zări la un co­mer­sant de piei de cloșcă, ea — ju­nior mar­ke­ting la un an­tre­pre­no­riat ge­ne­ral. S‑au cu­nos­cut la o pe­tre­cere, s‑au plă­cut ime­diat, el ușor tu­pe­ist, ge­nul hip­s­te­ra­șu­lui de suc­ces, cu iPhone și cos­tum Bi­gotti, ea fra­gilă și de­li­cată, ge­nul “ce bine arăt după ce mă ma­chiez”, cu poșetă imitație […]

Presa ro­mâ­nească a fost în­tot­dea­una în avan­pos­tu­rile re­a­li­tă­ții, lup­tând eroic ca să ne aducă nouă, ci­ti­tori avizi de in­for­ma­ție și cul­tură, cele mai im­por­tante știri și no­u­tăți. Da­to­rită ei știm tot ceea ce știm, tot ceea ce era mai bine să nu știm și tot ceea ce nu am fi vrut nici­o­dată să știm. Și […]

Ci­tesc aproape re­gu­lat ar­ti­co­lele de pe alte blo­guri, mai fai­moase și mai vi­zi­tate de­cât al meu, ca să mă amuz — pen­tru că unele sunt foarte hai­oase — sau ca să aflu ce mai po­ves­tesc al­ții des­pre eve­ni­men­tele pe care le ob­serv și eu. Și tre­buie să re­cu­nosc că, dacă e să fiu in­vi­dios pe […]