Cu cât te apro­pii de bă­trâ­neţe, cu atât îţi e mai greu să nu crezi în vi­aţa de apoi. La un mo­ment dat lu­cru­rile de­vin chiar con­fuze: e oare înţe­lep­ciu­nea vâr­stei cea care te face să vezi mai clar, să dis­tingi sen­suri pe care nu le per­ce­peai în ti­ne­reţe, ori este apro­pi­e­rea unui sfârşit conştientizat […]

O piesă sur­prin­ză­toare — cel pu­țin pen­tru mine — a lui Doru Stăn­cu­lescu, cu un gust dulce-amar, la fel cum e și cafeaua. 

Iarna asta a fost prima iarnă ade­vă­rată după mult timp, Uite că a nins zdra­văn în sfârşit şi, chiar dacă a fost mai greu să te de­pla­sezi, iar fac­tura de gaze a cres­cut niţel, eu unul mă bu­cur să văd că na­tura s‑a în­tors acasă, la noi. Sun­tem în coasta mai­cii Ru­sia şi mă­car din […]

De do­uă­zeci de ani aud vor­­bindu-se des­pre re­for­ma­rea în­vă­ţămân­tu­lui ro­mâ­nesc, des­pre ne­voia de schim­bare, fără a se în­tâm­pla ceva din punct de ve­dere prac­tic. Ba nu, ca să fiu drept ar tre­bui să menţio­nez ini­ţi­a­tiva dom­nu­lui Marga, fost mi­nis­tru al în­vă­ţămân­tu­lui, cel care a de­ma­rat un pro­ces de re­formâ după un mo­del com­pli­cat, pe care […]

Au tre­cut şi ale­ge­rile as­tea din urmă şi ne-am ales cu un ace­laşi preşe­dinte şi nă­ra­vu­rile sale. Nu‑i vorbă al­ter­na­tiva nu era mai bună, ba din con­tra. Dom­nul Ge­o­ană con­cu­rează pu­ter­nic cu ce­le­brul Bulă, dacă e să ne gân­dim la “pros­tia sa per­fectă, sfe­rică, lip­sită de orice im­per­fe­cţiune” – ca să‑l ci­tez pe Doru Buşcu. […]

Nu mai ţin minte când şi cum s‑a în­ră­dă­ci­nat în min­tea mea că lu­cru­rile nu au prea mare va­loare şi că doar spi­ri­tul con­tează. Se poate să fi fost efec­tul edu­ca­ţiei pri­mite, deşi nu îmi amin­tesc ca mama să-mi fi spus ex­pli­cit des­pre asta. Fa­mi­lia mea n‑a fost una bo­gată, aş spune că aveau mai […]

Am o pă­lă­rie de pai, cum­pă­rată acum un an şi ceva în Ve­neţia, când soa­rele nă­u­ci­tor m‑a con­vins să trec peste re­ti­cenţa mea faţă de acest ac­ce­so­riu ves­ti­men­tar şi să-mi cum­păr una. Acum nu mai cred că sunt ri­di­col cu pă­lă­rie (chiar şi de pai), une­ori chiar co­che­tez cu ideea de a purta una de […]

- Ce-ai lua cu tine, dacă s‑ar pune pro­blema Să faci zil­nic na­veta în­tre rai şi iad, ca să ţii nişte cur­suri? — O carte, o sti­clă cu vin şi‑o fe­meie, Doamne, dacă nu-ţi cer prea mult. — Ceri prea mult, îţi tă­iem fe­meia, te-ar ţine de vorbă, Ţi-ar îm­puia ca­pul cu flea­curi şi n‑ai […]

Nu de­mult, acum câ­tva timp, eram în Bra­şov, în con­ce­diu. Mă plim­bam cu Car­men pe strada Re­pu­bli­cii că­tre Pi­aţa Sfa­tu­lui şi că­u­tam din pri­viri un loc plă­cut unde să ne oprim pen­tru o ca­fea. L‑am gă­sit pe o te­rasă a unei ca­fe­nele, pe strada Mi­chael We­iss, aproape de in­ter­se­cţia cu Re­pu­bli­cii (pen­tru cei ce mai […]

În ul­tima vreme am tot dat târ­coale vi­nu­ri­lor roze – ceva mă în­demna spre ele, poate toamna care bate la ușă, poate o toană de‑a mea… M‑am lă­sat fu­rat de acest în­demn și am în­cer­cat câ­teva so­iuri. Roze-ul de la Cas­tel Star­mina (Vanju Mare) a fost un in­ce­put in­te­re­sant. L‑am ra­cit bine, cum va sfatuiesc […]