Jurnal de drum
Ceea ce contează este călătoria și povestea ei.
Bucuresti, mon amour…

Bu­cu­res­tiul este un oras mi­nu­nat. Daca nu tre­buie sa te in­tal­ne­sti cu lo­cu­i­to­rii lui. De in­data ce tre­buie sa in­te­rac­tio­nezi cu bu­cu­res­tea­nul, lu­cru­rile se com­plica. Pen­tru tine. Imi amin­tesc des­pre o te­o­rie ex­pri­mata de un pri­e­ten, acum multi ani de zile — poate zece, care des­cria un soi de con­spi­ra­tie ge­ne­rala, ce func­tio­neaza peste tot […]



Şi dă-ne nouă gunoiul cel de toate zilele…

Stă­team zi­lele tre­cute în faţa unei spă­lă­to­rii auto, în timp ce ma­şina mea era într-una din boxe. Pe tro­tuar, în faţa spă­lă­to­riei era des­tul de frig şi bă­tea vân­tul, dar nu m‑a atras de­loc “sala de aş­tep­tare” unde era fum de ţi­gară şi gă­lă­gia unui post de ra­dio. Mă ui­tam peste drum la cele câ­teva […]



Haideți să haidem

Cred cu tă­rie că, dacă ar tre­bui să ale­gem un slo­gan pen­tru ro­mâni, sin­tagma “Hai­deţi să hai­dem” ar fi cel mai bun can­di­dat sau mă­car în­tre pri­mele trei opţiuni. În fi­e­care zi în ju­rul nos­tru se în­tâm­plă fe­lu­rite lu­cruri aiu­ri­toare, lip­site de orice sens sau doar apa­rent ilo­gice, care te fac să te mi­nu­nezi de […]