Jurnal de drum
Ceea ce contează este călătoria și povestea ei.
Pe mine, mie, redă-mă

Par­tir c’est mo­u­rir un peu C’est mo­u­rir à ce qu­’on aime On lai­sse un peu de soi-même En to­ute he­ure et dans tout lieu În­tre în­tâia ve­nire şi ul­tima noas­tră ple­care e un lung şir de alte (re)veniri şi ple­cări. Unele le ti­cluim, al­tele ni le dă soarta (spuneţi‑i ha­zard dacă vă place mai bine). […]



Penisul lui Goldoni

În seara asta am fost la tea­tru. Am vă­zut Min­ci­no­sul lui Gol­doni, într‑o dis­tri­bu­ţie pro­mi­ţă­toare: Ble­onţ, Pa­pa­iani, Uri­tescu (ta­tăl şi fiul). M‑am în­tors pe ju­mă­tate amu­zat şi pe ju­mă­tate dez­a­mă­git de un spec­ta­col în care punc­tul cul­mi­nant a fost sli­pul lui Ble­onţ pe proha­pul că­ruia era eta­lat un pe­nis ne­gru, pro­ba­bil din cârpă. Pe dru­mul […]



Cu degetul pe pulsul oraşului

Se în­tâm­plă rar, dar se în­tâm­plă, să tre­bu­iască să stră­bat Bu­cu­reş­tiul la cea­su­rile din mij­lo­cul zi­lei — mai me­reu sunt forţat de anu­mite obli­ga­ţii, fie că tre­buie să ajung la un me­dic sau să fac coadă la vreo au­to­ri­tate. În lu­nile din urmă, când am avut o mică pa­uză pro­fe­sio­nală — pe ju­mă­tate vo­lun­tară, pe […]



Miezul de carton

La sfârşi­tul anu­lui, pe 30 de­cem­brie mă aflam la Bran, îm­pre­ună cu mai mulţi pri­e­teni cu care am pe­tre­cut Re­ve­li­o­nul şi zi­lele ime­diat ur­mă­toare. În ziua aceea, la ru­gă­min­tea lui Car­men — so­tia mea — am fă­cut o mică ex­cur­sie până în Bra­şov, ora­şul stu­denţiei noas­tre, un loc plin de amin­tiri fru­moase pen­tru noi. Am […]



Frumuseţea ca handicap

Sunt prin­tre noi mulţi oa­meni fru­moşi, mai cu seamă fe­mei. Pro­ba­bil cred asta pen­tru că sunt băr­bat. Spun unii ca ro­mân­cele sunt foarte fru­moase, mai fru­moase de­cat fe­me­ile al­tor na­ţii, mai ce­le­bre şi mai bo­gate de­cat a noas­tră. Se poate să fie ade­vă­rat — eu per­so­nal n‑am fa­cut o sta­tis­tică şti­inţi­fică, dar pot de­pune măr­tu­rie […]



Pentru toate femeile din noi

Transcrip­tul se­lec­tiv al unui schimb de me­saje – no­iem­brie 2008. Recitindu‑l după un timp mi s‑a pă­rut foarte in­te­re­sant și spi­ri­tual. Une­ori, chiar și nouă ni se în­tâm­plă să fim mai sus de­cât noi în­șine. Să nu uit: toți aveam o scuză, ne trau­ma­ti­zase ple­ca­rea din SA­Pharma. Alice: Po­ves­tea zi­lei de azi, așa cum s‑a […]



Mocofănimea Sa, șoferul de București

Știu. O să mi se spună că su­biec­tul asta a fost în­tors pe toate fe­țele, ca toată lu­mea l‑a dez­bă­tut și că nu mai e ni­mic de spus. Șo­fe­rul de Bu­cu­rești este un per­so­naj deja le­gen­dar, un fel de Bulă post­mo­der­nist, cu ha­zul, in­do­lența și pros­tia sa ca­rac­te­ris­tică. În ca­li­tate de par­ti­ci­pant la tra­fi­cul bu­cu­reș­tean și […]



Bucuresti, mon amour…

Bu­cu­res­tiul este un oras mi­nu­nat. Daca nu tre­buie sa te in­tal­ne­sti cu lo­cu­i­to­rii lui. De in­data ce tre­buie sa in­te­rac­tio­nezi cu bu­cu­res­tea­nul, lu­cru­rile se com­plica. Pen­tru tine. Imi amin­tesc des­pre o te­o­rie ex­pri­mata de un pri­e­ten, acum multi ani de zile — poate zece, care des­cria un soi de con­spi­ra­tie ge­ne­rala, ce func­tio­neaza peste tot […]



Şi dă-ne nouă gunoiul cel de toate zilele…

Stă­team zi­lele tre­cute în faţa unei spă­lă­to­rii auto, în timp ce ma­şina mea era într-una din boxe. Pe tro­tuar, în faţa spă­lă­to­riei era des­tul de frig şi bă­tea vân­tul, dar nu m‑a atras de­loc “sala de aş­tep­tare” unde era fum de ţi­gară şi gă­lă­gia unui post de ra­dio. Mă ui­tam peste drum la cele câ­teva […]



Haideți să haidem

Cred cu tă­rie că, dacă ar tre­bui să ale­gem un slo­gan pen­tru ro­mâni, sin­tagma “Hai­deţi să hai­dem” ar fi cel mai bun can­di­dat sau mă­car în­tre pri­mele trei opţiuni. În fi­e­care zi în ju­rul nos­tru se în­tâm­plă fe­lu­rite lu­cruri aiu­ri­toare, lip­site de orice sens sau doar apa­rent ilo­gice, care te fac să te mi­nu­nezi de […]