Jurnal de drum
Ceea ce contează este călătoria și povestea ei.
Unchiul Sam nu e nebun

Cu ceva timp în urmă, Pu­tin afirma într-un in­ter­viu te­le­vi­zat că nu­mai un om ne­bun se poate gândi că Ru­sia va ataca vreo­dată NATO sau Eu­ropa. Afir­ma­ția, ve­nită într‑o pe­ri­oadă de ten­sio­nare fără pre­ce­dent a re­la­ți­i­lor po­li­tice din­tre ruși și res­tul lu­mii, are o tentă de pa­ci­fism li­niș­ti­tor — stați li­niș­tiți, băi eu­ro­pe­ni­lor, că mama Ru­sia e bună […]



Generalul care face să fie bine

Dom­nul ge­ne­ral Oprea are un pa­r­­tid-ba­­­lama per­fect, care se su­cește și se ră­su­cește la co­mandă și fără nici un zgo­mot, cu o le­je­ri­tate demnă de in­vi­dia unui con­tor­si­o­nist de pro­fe­sie. Nu știu când a re­u­șit să‑l or­ga­ni­zeze așa de bine, dar ținând cont că de câ­țiva ani în­coace nu face de­cât să co­lec­teze de­pu­tați și […]



Unde dai și unde crapă

Zic unii că Vic­tor Ponta e un prim mi­nis­tru bun. Pen­tru că, uite, a scă­zut CAS-ul an­ga­ja­to­ri­lor cu 5%, a re­dus TVA-ul la ali­mente, eco­no­mia e într‑o creș­tere sus­ți­nută, deci de ce ne-am dori să‑l în­lo­cuim de la pa­la­tul Vic­to­ria? Pri­vind la mă­su­rile fis­cale pe care le‑a luat în ul­tima vreme ai zice că primul […]



Minte-mă ca să te mint și eu

De­mult, acum mai bine de trei­zeci de ani, era la modă strân­sul re­col­te­lor cu sol­da­ții și stu­den­ții. Am avut ghi­nio­nul și no­ro­cul să tră­iesc acele tim­puri — ghi­nion pen­tru că pe atunci îmi pă­rea că e un mare chin, no­roc pen­tru că azi știu mai multe des­pre lu­mea re­ală de­cât ori­care oră­șean lip­sit de astfel […]



Să‑i spunem prostiei pe nume

Unul din lu­cru­rile care n‑au in­trat în obiș­nu­ința ro­mâ­ni­lor, deși ar fi tre­buit, este să dis­tingă cu cla­ri­tate pros­tia evi­dentă. Nu vor­besc aici de pros­tia aca­de­mică, nici de cea in­te­lec­tu­ală, am­bele re­zul­tate ale unor se­mi­docte con­fu­zii, in­com­plete cu­noș­tințe sau in­con­sis­tente lec­turi, ci de pros­tia sim­plă, să­nă­toasă, ve­nită din pu­ți­nă­ta­tea min­ții. Și mai ales pros­tia in­sta­lată în […]



De la renaștere la șaorma

Noul jur­na­lism prac­ti­cat în Ro­mâ­nia e cu ade­vă­rat ino­va­tor. Nu poți să nu cazi pe gân­duri după ce ai me­di­tat pu­țin la me­ca­nis­mele sale so­fis­ti­cate prin care ne‑a îm­bro­bo­dit pe toți de mai bine de 25 de ani. Nu s‑a în­tâm­plat ni­mic peste noapte, toate trans­for­mă­rile pre­sei ro­mâ­nești s‑au pe­tre­cut pe ne­sim­țite, cu ae­rul că e […]



Nebănuitul lirism al coruptului român

Mo­nica Ia­cob Ri­dzi e în puș­că­rie. Pen­tru că a în­vâr­tit niște bani în mod sus­pect or­ga­ni­zând niște zile ale ti­ne­re­tu­lui. Acu­za­ția ofi­ci­ală este cea de abuz în ser­vi­ciu și a fost pro­bată de fap­tul că doamna mi­nis­tru de atunci a acor­dat 630 de mii de euro unor firme de apar­ta­ment fără nici un fel de li­ci­ta­ție, plătind […]



Originalitatea politicii românești

În 1990, când ro­mâ­nii încă nu se dezme­ti­ci­seră din eu­fo­ria ne­aș­tep­ta­tei li­ber­tăți, exis­tau un grup de oa­meni — nu foarte nu­me­ros — care gân­dea is­to­ria cu câ­teva mu­tări îna­inte. Bine, bine, avem li­ber­tate, avem per­spec­tiva de­mo­cra­ției, dar cu pri­vi­le­gi­ile cum fa­cem? Pen­tru că dis­tin­șii domni și doamne des­pre care vor­bim nu erau niște mun­ci­tori de […]



Frustrarea, regretul și bocancii

Un pri­e­ten se tot gân­dește de ceva timp să-și cum­pere bo­canci noi pen­tru munte. M‑a ru­gat să‑l în­so­țesc de vreo câ­teva ori în pros­pec­țiu­nile sale prin ma­ga­zine, ceea ce am și fă­cut, fără să par că i‑aș fi de vreun fo­los. Des­tul de re­pede am re­a­li­zat că el nu in­tra în pră­vă­li­ile cu echi­pa­ment de […]



Teoria magistratului perfect

Când vor să-și li­niș­tească pro­pria con­ști­ință în pri­vința iner­ției lor so­ci­ale, ro­mâ­nii aleg câte un su­biect sim­plu și co­mod de abor­dat pen­tru a re­ac­ționa. De pildă că­țe­lu­șii co­mu­ni­tari sau co­pă­ceii tă­i­ați ile­gal. Iden­ti­fică un du­ș­man al ca­u­zei lor — cum ar fi hin­ghe­rii pri­mă­riei sau nis­cai jvai­gho­fări — și dau în ei ca la fa­sole pe rețelele […]