Jurnal de bord
Ceea ce contează este călătoria și povestea ei.
Pe mine, mie, redă-mă

Par­tir c'est mou­rir un peu C'est mou­rir à ce qu'on aime On lai­sse un peu de soi-même En toute heure et dans tout lieu Între întâia venire şi ultima noas­tră ple­care e un lung şir de alte (re)veniri şi ple­cări. Unele le ticluim, altele ni le dă soarta (spuneţi-i hazard dacă vă place mai bine). Unele ne […]



Penisul lui Goldoni

În seara asta am fost la tea­tru. Am văzut Min­ci­no­sul lui Gol­doni, într-o dis­tri­bu­ţie pro­mi­ţă­toare: Ble­onţ, Papa­iani, Uri­tescu (tatăl şi fiul). M-am întors pe jumă­tate amu­zat şi pe jumă­tate dez­a­mă­git de un spec­ta­col în care punc­tul cul­mi­nant a fost sli­pul lui Ble­onţ pe proha­pul căruia era eta­lat un penis negru, pro­ba­bil din cârpă. Pe dru­mul spre […]



Cu degetul pe pulsul oraşului

Se întâm­plă rar, dar se întâm­plă, să tre­bu­iască să stră­bat Bucu­reş­tiul la cea­su­rile din mij­lo­cul zilei – mai mereu sunt forţat de anu­mite obli­ga­ţii, fie că tre­buie să ajung la un medic sau să fac coadă la vreo auto­ri­tate. În lunile din urmă, când am avut o mică pauză pro­fe­sio­nală – pe jumă­tate volun­tară, pe juma­tate […]



Miezul de carton

La sfârşi­tul anu­lui, pe 30 decem­brie mă aflam la Bran, împre­ună cu mai mulţi pri­e­teni cu care am petre­cut Reve­li­o­nul şi zilele ime­diat urmă­toare. În ziua aceea, la rugă­min­tea lui Car­men – sotia mea – am făcut o mică excur­sie până în Bra­şov, ora­şul stu­denţiei noas­tre, un loc plin de amin­tiri fru­moase pen­tru noi. Am făcut […]



Frumuseţea ca handicap

Sunt prin­tre noi mulţi oameni fru­moşi, mai cu seamă femei. Pro­ba­bil cred asta pen­tru că sunt băr­bat. Spun unii ca român­cele sunt foarte fru­moase, mai fru­moase decat feme­ile altor naţii, mai cele­bre şi mai bogate decat a noas­tră. Se poate să fie ade­vă­rat – eu per­so­nal n-am facut o sta­tis­tică şti­inţi­fică, dar pot depune măr­tu­rie că, după […]