Jurnal de drum
Ceea ce contează este călătoria și povestea ei.
Povestea broaştei ţestoase

Pe birou, în faţa mea, stă în fiecare zi o broască ţestoasă. Nu este vie. E o jucărie din tablă care are o mică poveste. Acum 31 de ani – s‑au împlinit de curând – ple­cam din Bucureşti cu trenul, împre­ună cu bunicul meu, către Câm­pu­lung Moldove­nesc. Ter­mi­nam clasa a opta şi luasem decizia de a urma o cari­eră de sil­vicul­tor, […]



De ce nu mai vreau să votez

Astăzi sunt din nou alegeri. De data asta europeene. Presa ne ţine la curent cu pul­sul lor în cele­lalte ţări, iar veştile de pe alte meleaguri nu par foarte opti­miste: se anunţă un pro­cent sem­ni­fica­tiv de absen­teism. Eu până acum n‑am lip­sit de la nici una din alegerile ante­rioare, mereu am crezut că e de dato­ria […]



Pe mine, mie, redă-mă

Par­tir c'est mourir un peu C'est mourir à ce qu'on aime On laisse un peu de soi-même En toute heure et dans tout lieu Între întâia venire şi ultima noas­tră ple­care e un lung şir de alte (re)veniri şi plecări. Unele le ticluim, altele ni le dă soarta (spuneţi‑i haz­ard dacă vă place mai bine). Unele ne […]



Penisul lui Goldoni

În seara asta am fost la teatru. Am văzut Min­ci­nosul lui Goldoni, într‑o dis­tribuţie promiţă­toare: Bleonţ, Papa­iani, Uritescu (tatăl şi fiul). M‑am întors pe jumă­tate amuzat şi pe jumă­tate deza­măgit de un spec­ta­col în care punc­tul cul­mi­nant a fost slipul lui Bleonţ pe pro­ha­pul căruia era eta­lat un penis negru, prob­a­bil din cârpă. Pe dru­mul spre […]



Cu degetul pe pulsul oraşului

Se întâm­plă rar, dar se întâm­plă, să tre­buiască să stră­bat Bucureştiul la cea­surile din mijlocul zilei — mai mereu sunt forţat de anu­mite oblig­aţii, fie că tre­buie să ajung la un medic sau să fac coadă la vreo autori­tate. În lunile din urmă, când am avut o mică pauză pro­fe­sion­ală — pe jumă­tate vol­un­tară, pe jumatate […]



Meniu