Jurnal de bord
Ceea ce contează este călătoria și povestea ei.
Miezul de carton

La sfârşi­tul anu­lui, pe 30 decem­brie mă aflam la Bran, împre­ună cu mai mulţi pri­e­teni cu care am petre­cut Reve­li­o­nul şi zilele ime­diat urmă­toare. În ziua aceea, la rugă­min­tea lui Car­men – sotia mea – am făcut o mică excur­sie până în Bra­şov, ora­şul stu­denţiei noas­tre, un loc plin de amin­tiri fru­moase pen­tru noi. Am făcut […]



Frumuseţea ca handicap

Sunt prin­tre noi mulţi oameni fru­moşi, mai cu seamă femei. Pro­ba­bil cred asta pen­tru că sunt băr­bat. Spun unii ca român­cele sunt foarte fru­moase, mai fru­moase decat feme­ile altor naţii, mai cele­bre şi mai bogate decat a noas­tră. Se poate să fie ade­vă­rat – eu per­so­nal n‐am facut o sta­tis­tică şti­inţi­fică, dar pot depune măr­tu­rie că, după […]



Pentru toate femeile din noi

Transcrip­tul selec­tiv al unui schimb de mesaje – noiem­brie 2008. Recitindu‐l după un timp mi s‐a părut foarte inte­re­sant și spi­ri­tual. Une­ori, chiar și nouă ni se întâm­plă să fim mai sus decât noi înșine. Să nu uit: toți aveam o scuză, ne trau­ma­ti­zase ple­ca­rea din SAPharma. Alice: Poves­tea zilei de azi, așa cum s‐a urzit […]



Mocofănimea Sa, șoferul de București

Știu. O să mi se spună că subiec­tul asta a fost întors pe toate fețele, ca toată lumea l‐a dez­bă­tut și că nu mai e nimic de spus. Șofe­rul de Bucu­rești este un per­so­naj deja legen­dar, un fel de Bulă post­mo­der­nist, cu hazul, indo­lența și pros­tia sa carac­te­ris­tică. În cali­tate de par­ti­ci­pant la tra­fi­cul bucu­reș­tean și de moco­fan oca­zio­nal, […]



Bucuresti, mon amour…

Bucu­res­tiul este un oras minu­nat. Daca nu tre­buie sa te intal­ne­sti cu locu­i­to­rii lui. De indata ce tre­buie sa inte­rac­tio­nezi cu bucu­res­tea­nul, lucru­rile se com­plica. Pen­tru tine. Imi amin­tesc des­pre o teo­rie expri­mata de un pri­e­ten, acum multi ani de zile – poate zece, care des­cria un soi de con­spi­ra­tie gene­rala, ce func­tio­neaza peste tot si […]