Jurnal de drum
Ceea ce contează este călătoria și povestea ei.
PSD se re-formează

În clasa po­li­tică e o de­grin­go­ladă ge­ne­rală cre­ată de ul­ti­mul val de ares­tări ope­rate de DNA. Foarte pu­țini sunt cei care pun ca­pul li­niș­tiți pe pernă seara, dacă vor fi fi­ind din­tre aceștia. Nu se poate prog­noza cine pe cine o să mai toarne și la ușa cui vor veni mas­ca­ții azi, zor­nă­ind că­tu­șele arestării […]



Călcâiul lui Klaus

Dacă ar fi să nu­mesc o vir­tute a că­rei lipsă o re­simt cel mai acut în viața mea de zi cu zi, n‑aș ezita nici o se­cundă să răs­pund: so­li­da­ri­ta­tea. Cred că tu­tu­ror, im­pli­cit și mie, ne-ar fi fost și ne-ar fi mult mai bine dacă noi, ro­mâ­nii, am fi știut să fim so­li­dari, mă­car din când […]



Pile, cunoștințe și relații

Di­men­siu­nile co­rup­ției în Ro­mâ­nia ating va­lori aproape in­cre­di­bile. În ima­gi­na­ția mul­tora din­tre noi pro­ba­bil că exista pre­su­pu­ne­rea unei ast­fel de am­plori, dar când o ve­dem ade­ve­rită și adusă la lu­mina zi­lei parcă tot ne trece un fior, ca și cum o nă­lucă pă­rel­nică s‑ar în­trupa fi­o­roasă chiar sub ochii noș­tri. Lu­mea din jur de­vine dintr‑o […]



Când e bine să fii misogin

În ul­ti­mul timp merg des­tul de mult pe jos. Pri­lej de a face miș­care mai multă, dar și de a con­stata că nici din pos­tura de pie­ton Bu­cu­reștiul nu e un vis. Aș zice chiar că — în anu­mite pri­vințe — e chiar mai rău de­cât a fi șo­fer. Pri­vit de pe tro­tuar, ora­șul pare […]



Dubla măsură

Nu aud pe ni­meni din co­rul fran­co­fo­bi­lor — așa i‑am nu­mit pe cei care se opun, fără miză per­so­nală, con­ver­siei cre­di­te­lor în franci el­ve­țieni — să se în­gri­jo­reze des­pre alte pier­deri ale sis­te­mu­lui ban­car ro­mâ­nesc. De pildă există un nu­măr sem­ni­fi­ca­tiv de cre­dite ne­per­for­mante, în lei sau în alte va­lute, a că­ror va­loare este foarte […]



Înșelăciune cu premeditare

Vreau să vă pun o în­tre­bare, vouă, ce­lor care sun­teți foarte ve­he­ment îm­po­triva ce­lor care au cre­dite în franci el­ve­țieni: chiar cre­deți că băn­cile care au dat aceste cre­dite sunt cu ade­vă­rat ex­puse ris­cu­ri­lor la care sun­tem ex­puși și noi? Sun­teți con­vinși — sper — că într‑o bancă ma­na­ge­men­tul ris­cu­lui este un lu­cru luat foarte în […]



Dorel, francofobul

Pros­tia ome­nească e uni­ver­sală. Peste tot gă­sești proști câți vrei. Însă doar în Ro­mâ­nia ea este așa de ar­mo­nios în­so­țită de o altă mi­nu­nată tră­să­tură de ca­rac­ter: ră­u­ta­tea gra­tu­ită. Do­rel nu e în­de­a­juns de prost dacă nu e și rău nițel. Și pen­tru că ră­u­ta­tea tre­buie să aibă și o des­ti­na­ție, Do­rel o în­dreaptă că­tre con­ce­tă­țe­nii săi, […]



Scrânteli logice în franci

Două lu­cruri se tot re­petă apropo de cre­di­tele în franci el­ve­țieni. Pri­mul e că banca nu poate face con­ver­sia în lei la cur­sul de la mo­men­tul acor­dă­rii, pen­tru că la rân­dul ei s‑a îm­pru­mu­tat în franci și ar fi pusă în di­fi­cul­tate. Eu i‑aș da deci in­su­fi­cienți lei ca să aco­pere pro­pria ei da­to­rie în […]



Lumea înseamnă eu, acum

Îmi pro­mi­se­sem că nu voi scrie ni­mic des­pre su­biec­tul ăsta pe blog. De-abia am re­u­șit să trec peste dez­a­mă­gi­rile pe care mi le‑a creat su­biec­tul li­ber­tă­ții de ex­pre­sie, stâr­nit de ne­fe­ri­ci­tele în­tâm­plări din Pa­ris și mă gân­deam că nu e ca­zul să mai in­tru într‑o zonă con­tro­ver­sată, aceea a cre­di­te­lor în franci el­ve­țieni. Mai cu […]



Profesorul de strategii politice

E o dez­ba­tere aprinsă pe in­ter­net de vreo lună de zile des­pre per­for­man­țele pre­șe­din­te­lui Iohan­nis. Jur­na­liști și blo­ggeri își dau cu pă­re­rea des­pre fi­e­care gest, des­pre fi­e­care vorbă spusă și cei mai mulți con­clu­zio­nează sec că nu e bine. Nu face ce tre­buie, nu face ce a pro­mis, nu a în­țe­les pen­tru ce l‑a votat […]