Talentul cu butoane
Am mai povestit în diverse ocazii despre opiniile mele referitoare la drepturile de autor, mai cu seamă cele din industria muzicii. Și despre faptul că ar trebui să despărțim muzica de showbiz, pentru a nu sfârși prin a ucide una din arte prăbușind‑o în derizoriul unde a ajuns azi așa zisa industrie muzicală. De fiecare […]
Miorița, ca stare de fapt
Pe când eram elev de liceu, probabil prin clasa a zecea, am avut o tentativă de a face mari isprăvi de literatură și m‑am aventurat către olimpiada de română. Am ajuns până la faza pe județ, ceea ce n‑a fost rău, chiar în vecinătatea pozițiilor din clasament care m‑ar fi trimis la faza națională. Am simțit, […]
Ce dosar mai citim azi?
Ca pe toată lumea, afirmațiile lui Iohannis făcute la ședința de alegere a unui nou președinte al CSM m‑au pus pe gânduri. Nu în sensul unor îndoieli care degrabă m‑au cuprins — nu sunt așa de nevricos precum mulți din presa românească — ci mai curând încercând să deslușesc, dincolo de ceea ce spune, care îi sunt […]
O altfel de normalitate
O excelentă observație a lui Alice mi‑a provocat azi câteva momente de retrospecție: “Pentru un popor care până mai ieri a acceptat lipsa totală de libertate, preț de 50 de ani, mi se pare cam suspectă exaltarea asta cu libertatea totală de expresie”. Mda, mi-am zis, cam așa e, cum naiba de am devenit așa […]
Cuvântul ca un ciomag
Zic mulți — și știți cum e în democrație, cu cât suntem mai mulți, cu atât suntem mai culți — că libertatea de exprimare este nelimitată, că nu trebuie îngrădită nicicum, chiar dacă prin intermediul ei jignim pe unii sau pe alții. De pildă într-un stat laic, cum e Franța, este în regulă să faci […]
Laic nu înseamnă ateu
Revoluția franceză a statuat pentru prima oară în istorie noțiunea de stat laic. Aflată în fața unei multitudini de opțiuni religioase, națiunea franceză — prin intermediul unor minți luminate ale sale — a hotărât că Franța trebuie să păstreze o distanță imparțială față de aspectele religioase. Ceea ce s‑a și întâmplat, iar modelul lor a […]
Charlie și limitele libertății
Paradoxal sau nu, libertatea nu există în absența limitelor. Așa cum binele nu poate exista fără definirea răului, cum frumosul nu poate fi deslușit în absența urâtului, libertatea — pentru a nu fi o simplă oscilație aleatoare într-un neant nedefinit — are nevoie de limite pentru a se manifesta. Limba română are chiar o foarte sugestivă […]
Charlie, eroul român
Într-un fel nouă românilor ar trebui să ne fie atribuit statutul de cel mai afectat popor după atentatul de la Charlie Hebdo. Dintre toate națiunile europene nu‑i una care să fi prețuit mai mult decât noi bășcălia, nu‑i alta care să fi pus miștocăreala atât de sus între valorile pe care le cultivă și le […]
Despre libertate și cenzură
Am scris deja despre atentatul din Paris. Simt nevoia să revin asupra subiectului pentru că nu cred că am spus tot ceea ce vroiam să spun. Cu cât meditez mai mult asupra implicațiilor concrete, cu cât mă strădui mai mult să găsesc soluția pentru ca așa ceva să nu mai fie posibil, cu atât mai […]
Afecțiuni cronice
Există un experiment, pare-se celebru, menit să măsoare gradul de afecțiune al unui copil față de părinții săi. L‑au imaginat niște cercetători americani și l‑au derulat cu un număr mare de copii, ca să poată ajunge la o concluzie argumentată științific. Lucrurile se desfășurau cam așa: un copil mic, aflat la vârsta când încă explorează […]