Ion Cris­toiu este o fi­gură aparte a jur­na­lis­mu­lui ro­mâ­nesc. Are și a avut me­reu o notă de ori­gi­na­li­tate — nu ne­a­pă­rat po­zi­tivă — care l‑a de­o­se­bit de res­tul pre­sei, un ne­în­do­ios je ne sais quoi pe care și l‑a cul­ti­vat cu multă în­gri­jire. A de­bu­tat în această ipos­tază de ve­detă a pre­sei pa­tronând o ga­zetă în care […]

Există ne­în­do­ios o te­ri­bilă ape­tență a noas­tră, a ro­mâ­ni­lor, pen­tru per­fec­țiune. Dacă ea s‑ar ma­ni­festa și re­fle­xiv, apli­­­cându-ne nouă în­șine pro­pri­ile pre­ten­ții, pro­ba­bil că am fi de­pă­șit până acum ca na­ție pe ja­po­nezi și ger­mani, cei care sunt as­tăzi eta­loane în pri­vința aten­ției la de­ta­liu. Din fe­ri­cire pen­tru cei­lalți, noi nă­zuim la per­fec­țiu­nea ce­lor­lalți, nici­de­cum a […]

A ve­nit vre­mea ca sanc­țiu­nile eco­no­mice îm­po­triva Ru­siei să pro­ducă efec­tele aș­tep­tate. Du­rează ceva timp până când ro­tițele eco­no­miei ru­sești să se blo­cheze, dar nu cred că era un se­cret pen­tru ni­meni — cu atât mai pu­țin pen­tru Pu­tin — că la un mo­ment dat se va în­tâm­pla. Sin­gura ne­cu­nos­cută rămâne acum ce va face […]

Ai au­zit pre­cis de Al­zhe­i­mer. E o boală cum­plită. Te trans­formă dintr‑o fi­ință umană într-un sac de piele um­plut cu oase, mațe și carne. Nu mai în­țe­legi unde ești, ce ți se în­tâm­plă, cine sunt cei din ju­rul tău. Nu are leac. Deo­cam­dată, sper. Dacă îi ești sor­tit nu poți să faci ni­mic alt­ceva decât […]

Unii oa­meni tră­iesc pen­tru a fi po­me­niți. Ri­dică bi­se­rici, de pildă. Un tip care a emi­grat în Ame­rica cu mulți ani în urmă s‑a în­tors în Bu­co­vina na­tală și a ri­di­cat di­ta­mai ca­te­drala, numind‑o Iz­vo­rul Tă­mă­du­i­rii. Lu­mea pri­vește les­pe­dea fu­ne­rară din mar­mură scumpă și se gân­dește că mulți bani va fi avut omul ăsta de […]

Nu știu ce fel de sfâr­șit și-ar fi do­rit Ion Ili­escu, cum și‑a pro­iec­tat men­tal în­che­ie­rea unei vieți pline de me­mo­ra­bile eve­ni­mente. Se va fi vrut un pa­tri­arh po­li­tic ce se stinge trep­tat je­lit de po­por, ori poate chiar un pro­fet ale că­rui cu­vinte s‑au ade­ve­rit încă pe când era în viață. Ceea ce sunt aproape […]

Se vor­bește mult zi­lele as­tea des­pre gu­ver­na­rea Ro­mâ­niei, des­pre cine tre­buie să și‑o asume și ce ar tre­bui să facă. În­că­ie­ra­rea pe cio­la­nul pu­te­rii — pri­lej de spec­ta­col me­di­a­tic în tre­cut — pare că nu se mai în­tâm­plă de data asta. Iohan­nis spune ori­cui îl în­treabă că țara are ne­voie de un gu­vern de cen­­tru-dreapta, care […]

In­sis­tența cu care BOR se agață de sta­tul ro­mân în­cepe să se­mene a dis­pe­rare. Așa mare și pu­ter­nică cum arată as­tăzi, pră­vă­lia prea­fe­ri­ci­tu­lui Da­niel se poate pră­buși re­la­tiv re­pede dacă nu este con­cu­bi­nată pro­fund cu struc­tu­rile ad­mi­nis­tra­ției po­li­tice. Pen­tru că fun­damen­tele ei nu sunt așe­zate pe mo­ra­li­ta­tea po­po­ru­lui ro­mân, ci pe su­per­sti­ție și in­cul­tură și […]

În ca­pul nos­tru, al băr­ba­ți­lor, fe­me­ile sunt ca auto­mo­bi­lele. Do­vada cea mai bună o poți găsi la orice sa­lon auto, unde fi­e­care ex­po­nat este mu­sai în­so­țit de o du­duie cu nuri, spri­ji­nită las­civ de ca­pota lus­tru­ită. Pa­ra­lela e evi­dentă, fă­țișă, că­u­tată. Te uiți la domni­șoară și în­cerci să gă­sești me­ta­fora pro­pusă de con­struc­tor pen­tru a‑și […]

Așa, ca o glumă vă zic, cum ar fi ca Ge­o­ană și pe Ma­rean dim­pre­ună cu vreo alți doi-trei ră­tă­ciți din PSD și să facă și ei un Par­tid So­ci­a­list Re­for­ma­tor? Și pe urmă să se ducă la PNL să le zică: hai să fa­cem și noi un USL 3.0. Nici mă­car ca glumă proastă […]