În ge­ne­ral, sen­ti­men­tul de apar­te­nență la turmă nu mă bân­tuie prea des. Când toată lu­mea face ceva, de­vin cir­cum­spect și păs­trez o dis­tanță, ști­ind că asta se în­tâm­plă ade­sea din ca­uza unei forme de pros­tie con­ta­gi­oasă, sti­mu­lată cu în­demâ­nare de ci­neva care [...]
« Citește articolul »

Nu aud pe ni­meni din co­rul fran­co­fo­bi­lor — așa i‑am nu­mit pe cei care se opun, fără miză per­so­nală, con­ver­siei cre­di­te­lor în franci el­ve­țieni — să se în­gri­jo­reze des­pre alte pier­deri ale sis­te­mu­lui ban­car ro­mâ­nesc. De pildă există un nu­măr sem­ni­fi­ca­tiv de cre­dite [...]
« Citește articolul »

Vreau să vă pun o în­tre­bare, vouă, ce­lor care sun­teți foarte ve­he­ment îm­po­triva ce­lor care au cre­dite în franci el­ve­țieni: chiar cre­deți că băn­cile care au dat aceste cre­dite sunt cu ade­vă­rat ex­puse ris­cu­ri­lor la care sun­tem ex­puși și noi? Sun­teți con­vinși — sper — că [...]
« Citește articolul »

Pros­tia ome­nească e uni­ver­sală. Peste tot gă­sești proști câți vrei. Însă doar în Ro­mâ­nia ea este așa de ar­mo­nios în­so­țită de o altă mi­nu­nată tră­să­tură de ca­rac­ter: ră­u­ta­tea gra­tu­ită. Do­rel nu e în­de­a­juns de prost dacă nu e și rău nițel. Și pen­tru că [...]
« Citește articolul »

Două lu­cruri se tot re­petă apropo de cre­di­tele în franci el­ve­țieni. Pri­mul e că banca nu poate face con­ver­sia în lei la cur­sul de la mo­men­tul acor­dă­rii, pen­tru că la rân­dul ei s‑a îm­pru­mu­tat în franci și ar fi pusă în di­fi­cul­tate. Eu i‑aș da deci in­su­fi­cienți lei ca să [...]
« Citește articolul »

Îmi pro­mi­se­sem că nu voi scrie ni­mic des­pre su­biec­tul ăsta pe blog. De-abia am re­u­șit să trec peste dez­a­mă­gi­rile pe care mi le‑a creat su­biec­tul li­ber­tă­ții de ex­pre­sie, stâr­nit de ne­fe­ri­ci­tele în­tâm­plări din Pa­ris și mă gân­deam că nu e ca­zul să mai in­tru într‑o [...]
« Citește articolul »