Noap­tea era vâ­scoasă, ca o pă­cură care te îm­pre­soară pe ne­aș­tep­tate și că­reia îi cazi pri­zo­nier îna­inte de a pu­tea face ceva. Je­remy mer­gea pe stradă prin­tre cei­lalți tre­că­tori fără să‑i vadă, fără să le simtă pre­zența — era doar el, lup­tându-se să îna­in­teze [...]
« Citește articolul »