Greșim. Mai des, mai rar. Dar toți greșim. Une­ori greșim față de al­ții, îi ne­drep­tă­țim, îî jig­nim ne­me­ri­tat, îi acu­zăm pe ne­drept. Unii din­tre cei ce gre­șesc în­țe­leg că au greșit. Unii din­tre cei care în­țe­leg că au greșit re­gretă. Unii din­tre cei care re­gretă cer ier­tare [...]
« Citește articolul »

Nu zic că limba ro­mână e ușoară. Mul­ți­mea de ex­cep­ții ale gra­ma­ti­cii poate în­ne­buni un străin care în­cearcă să o în­vețe — am măr­tu­rii în acest sens — și cu si­gu­ranță că e o le­gă­tură di­rectă în­tre în­câl­ceala sin­tac­tică și mor­fo­lo­gică a lim­bii și [...]
« Citește articolul »

Me­di­tam într-una din zi­lele tre­cute la sin­tagma “a face sens” pe care o aud tot mai des fo­lo­sită, mai ales de că­tre cei care lu­crează pen­tru mari com­pa­nii. Pen­tru că există un echi­va­lent ro­mâ­nesc al ex­pre­siei — a avea sens — mă zgârie la ure­che uti­li­za­rea ver­bu­lui a face și îmi [...]
« Citește articolul »

Trece tim­pul peste fi­e­care din­tre noi și ui­tăm din când în când câte ceva. Ui­tăm să ne bu­cu­răm de ceea ce me­rită bu­cu­ria noas­tră, ui­tăm să ier­tăm ceea ce ar tre­bui lă­sat ier­tă­rii, ui­tăm să pri­vim îna­inte că­tre mâine cu mai mult te­mei. Ui­tăm că viața e un in­ter­val de [...]
« Citește articolul »

Emi­ne­scu spu­nea că limba este stă­pâna noas­tră. Și asta pen­tru că ea în­glo­bează un în­treg me­ca­nism de ex­pli­care a lu­mii care ne în­con­joară, ală­turi de ca­pa­ci­ta­tea de im­pli­care pe care o oferă vor­bi­toru­lui, care se poate ast­fel ra­porta la uni­ver­sul ex­pli­cat. Fap­tul că [...]
« Citește articolul »

Am că­pă­tat în ul­tima vreme o aler­gie erup­tivă la cu­vân­tul “de­cât”. Sunt atât de scos din să­rite de uti­li­za­rea greșită a aces­tui cu­vânt în­cât nu mă pot ab­ține să nu co­rec­tez cu voce tare pe ori­cine, chiar și în si­tu­a­ții în care nu este so­ci­al­mente ac­cep­ta­bil să faci [...]
« Citește articolul »