Chiar vrem să oprim tăierile?

V‐am povestit zilele tre­cute despre pădurile vir­gine din Româ­nia care sunt min­unate, dar nu chiar așa de multe și de vir­gine cum își închipuie unii. Totuși ceva‐ceva există și asta e un lucru bun, ca să mai știm și noi cum arată natura atunci când noi nu ne băgăm nasul. Vă propun însă să facem o incur­si­une intere­santă către alt subiect: oprirea tăier­ilor în păduri. De o bucată de vreme tot mai multe voci cer acest lucru în diverse forme. Unii zic să lim­ităm tăier­ile prin mărirea suprafeței pădurilor cu pro­tecție inte­grală, adică a par­curilor nat­u­rale — să pro­te­jăm total zone tot mai mari, pen­tru a salva natura. Alții sunt chiar mai rad­i­cali și cer să se oprească com­plet tăier­ile în păduri — am dis­cu­tat mai demult despre aspectele eco­nom­ice ale unei ast­fel de idei. Dar oare este oprirea tăier­ilor în păduri o idee bună din punct de vedere eco­logic?

Ca să aflăm răspun­sul tre­buie mai întâi să înțelegem un lucru sim­plu despre care majori­tatea din­tre noi am învățat la școală: foto­sin­teza. Foarte sim­plist spunând foto­sin­teza înseamnă trans­for­marea a șase mol­e­cule fru­moase de apă plus șase mol­e­cule (și mai fru­moase) de bioxid de car­bon în glu­coză și oxi­gen, totul în prezența luminii. For­mula chim­ică arată așa:

Tre­aba asta min­unată este real­izată de plante, care în felul ăsta uti­lizează car­bonul din aer ca să își crească masa (ști­ințific asta se numește bio­masă), eliberând bine­făcă­torul oxi­gen de care avem toți nevoie. Ani­malele fac nițel invers, adică papă plantele pen­tru glu­coza din ele, respiră oxi­genul și elim­ină bioxid de car­bon prin res­pi­rație și tubul diges­tiv. Omul face chiar mai mult, pen­tru că eliberează bioxid de car­bon prin felu­ritele sale activ­ități: scoate petrol și căr­bune din pământ (car­bon fixat în sub­stanțe) și îl eliberează in atmos­feră prin varii metode, de la eșa­pa­men­tul mașinilor până la ter­mo­cen­trale indus­tri­ale. Și, bineînțe­les, biox­idul de car­bon se întoarce din nou în atmos­feră și atunci când plantele cad pe sol și se descom­pun.

Acum că am înțe­les cum se fix­ează biox­idul de car­bon și cum este elib­erat în atmos­feră, să ne amintim că toată povestea cu încălzirea glob­ală și cu sal­varea plan­etei se învârte exact în jurul aces­tui subiect: în atmos­fera pămân­tu­lui se acu­mulează prea mult bioxid de car­bon care creează un efect de seră și clima se încălzește, se topesc ghețarii etc. Orice ecol­o­gist care se respectă știe să povestească pe neră­su­flate ches­tia asta. Deci cum facem să luăm biox­idul de car­bon din atmos­feră și să‐l fixăm? Păi, e sim­plu: prin lemn care să nu se mai descom­pună în bioxid de car­bon. Adică prin păduri. Iată de ce e bine să con­servăm pădurile. Dar, dragii mei, de aici tre­aba devine nițel mai încur­cată.

Pen­tru că pădurile au și ele o dinam­ică a lor în priv­ința acu­mulării de bio­masă. Nu putem să forțăm o pădure să acu­muleze car­bon în rit­mul în care vrem noi. De fapt, ca să înțelegeți cam cum stau lucrurile, vă pun un grafic care arată cam cum se acu­mulează bio­masă într‐un hec­tar de pădure. Vă aver­tizez ca datele nu provin din surse ști­inți­fice. Graficele sunt dese­n­ate de mine și au doar un car­ac­ter ori­en­ta­tiv, ca să va faceți o idee cam cum stau lucrurile.

După cum vedeți în primii ani de viață acu­mu­la­rea este accel­er­ată. Can­ti­tatea de bio­masă crește spec­tac­u­los de la un an la altul, deci biox­idul de car­bon este luat din atmos­feră este fixat în can­tități foarte mari. Uraaa! Prob­lema e că, pe măsură ce pădurea îmbătrânește, acu­mu­la­rea de bio­masă scade. Pen­tru că, la fel ca omul, arborele ajunge la bătrânețe și nu mai crește chiar așa de vioi. La un moment dat moare și un alt arbore îi va lua locul. Și uite așa o pădure vir­gină se reglează trep­tat și pro­duce o can­ti­tate con­stantă de bio­masă în fiecare an, dar eliberează și bioxid de car­bon în atmos­feră prin moartea unor arbori care se descom­pun. Există studii care susțin că o pădure vir­gină este neu­tră din punct de vedere al acu­mulării de car­bon, adică cât acu­mulează, atât eliberează înapoi în atmos­feră.

Și acum hai să ne uităm com­par­a­tiv la cum se acu­mulează bio­masă în trei sce­narii diferite. În grafi­cul de mai jos vedem că pădurea vir­gină (por­to­caliu) acu­mulează la început foarte mult, apoi creșterea scade și devine con­stantă. Arborii trăi­esc mult mai mult de 120 de ani, îmbătrâ­nesc și mor lent, apoi lem­nul putrezește în niște ani și un alt arbore tânăr se ridică pe locul celui vechi. Pădurea cu tăieri nor­male (albas­tru) este aceea care la fiecare 120 de ani (cu aprox­i­mație ciclul mediu de pro­ducție în Româ­nia) o ia din nou de la început cu acu­mu­la­rea de bio­masă — până la 120 de ani se mișcă în ace­lași ritm cu pădurea vir­gină, apoi — după tăiere — are din nou o acu­mu­lare masivă de bio­masă șamd. Pădurea cu tăieri accel­er­ate (gal­ben) acu­mulează chiar și mai multă bio­masă — am încer­cat să simulez ce ar însemna să reducem vârsta medie de exploatare de la 120 de ani la 80 de ani, adică să tăiem pădurea atunci când creșterea anu­ală începe să scadă, adică rit­mul de creștere scade. Datele sunt aprox­i­ma­tive și — din nou vă aver­tizez — nu sunt rezul­tatul unei cercetări ști­inți­fice, ci încearcă doar să redea ideea pe care v‐o expun: tăierea pădurilor la o vârstă de exploatare rezon­abilă con­duce la acu­mu­la­rea unei can­tități de bio­masă ceva mai mare decât dacă am lăsa pădurea să dev­ină vir­gină.

Sigur, sunt și alte aspecte de luat în con­sid­er­ație pen­tru a sta­bili vârsta la care e cel mai bine să exploatăm pădurile, nu o să le înșir aici. Dar ideea e că putem exploata pen­tru a obține un avan­taj eco­nomic și în ace­lași timp să con­tribuim la obiec­tivele eco­log­ice pe scară națion­ală și chiar plan­e­tară. Așa că imaginați‐vă o lume în care folosiți mai puțin plas­tic și mai mult lemn — ar fi o lume mai eco­log­ică per ansam­blu. Și nu uitați că:

  • este esențial ca tot ceea ce se exploatează să fie regen­erat ime­diat pen­tru ca pădurea să aibă con­ti­nu­i­tate în timp
  • ideea nu e să mil­ităm pen­tru reduc­erea vârstei la care exploatăm pădurile, a fost doar un sce­nariu teo­retic, deși există destule voci care spun că val­oarea eco­nom­ică a lem­nu­lui la anu­mite specii e mai mare la vârste ceva mai mici — de pildă la fag, a se vedea prob­lema inimii roșii care apare cam după 100 de ani1
  • pădurile rămase vir­gine nu tre­buie dis­truse, e bine să le păstrăm ca mod­ele de eco­sis­teme reglate exclu­siv nat­ural, căci avem de învățat din felul în care natura funcționează
  • lem­nul rezul­tat din tăieri nu tre­buie să fie folosit drept com­bustibil pen­tru că trim­item car­bonul iar în atmos­feră și n‐am făcut nici o ispravă, ci tre­buie folosit pe scară largă în obiectele de uz curent — pe scurt să mai renunțăm la plas­tice, sti­clă și met­ale care pre­supun pro­cese tehno­log­ice mult mai polu­ante
  • nu înseamnă că nu tre­buie să facem efor­turi să reducem polu­area pe care o pro­ducem prin indus­trie și trans­por­turi

Con­cluzia? Nu toate ideile pe care le citiți pe inter­net sunt geniale. Nici măcar asta de aici. Dar dacă vreți să trăiți într‐un mediu mai sănă­tos, primul lucru pe care tre­buie să‐l faceți nu este să înju­rați sau să vă scan­dal­izați despre exploatarea pădurilor. Primul lucru este să vă infor­mați. Iar al doilea este să folosiți log­ica ele­men­tară.

  1. Fagul capătă o col­orație roșie la inte­ri­orul trunchi­u­lui care scade cal­i­tatea lem­nu­lui și‐l face mult mai puțin val­oros din punct de vedere eco­nomic. []

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Gheorghe Roman

    Da padurile au hrana arhisu­fi­cienta ! Au grija de asta ,,Marii pro­tec­tori de paduri".In curand o sa la ajunga padurea in curte si n‐o sa stie ce sa faca cu EA!!!!

  2. Ioan Farcas

    Felic­i­tari!! Un arti­col care ne arata ca tre­buie sa vor­bim mai putin si sa facem mai mult …si corect.

  3. Mihai Fediuc

    Nu, de ce? A spus cineva asa o enor­mi­tate?

    • Sorin Sfirlogea

      E un slo­gan repetat tot mai des în ultima vreme, cu trim­i­teri la Alba­nia care toc­mai a pus un mora­to­riu de zece ani pe păduri.

  4. Marian Dragoi

    Acum doi sau trei ani a aparut in Nature un arti­col prin care se demon­stra ca padurea amenajata/normala, asa cum am invatat noi in acoala, stocheaza mai putin car­bon decat padurea vir­gina. Dar nu atat de mult supra‐teran, cat mai ales sub­teran. Din pacate, toata neb­unia asta cu sto­carea car­bonu­lui a dus dis­cu­tia in alta parte si unora le‐a venit ideea de a include in stocul de car­bon si lem­nul imbolizat in bunuri cu durata de uti­lizare mai mare de 50 ani. Asta va deschide o cutie polit­ica a Pan­dorei, pen­tru ca lem­nul impor­tat si folosit susten­abil va intra in con­tul tarii impor­ta­toare, nu al celei expor­ta­toare. Intelegeti? Avem o alta prob­lema cu explotarea lem­nu­lui: eroz­i­unea. Golani­ile facute cu taier­ile acci­den­tale inseamna dru­muri de taf unde vrei si unde nu vrei si, deci eroz­i­une. Una din lucrar­ile socante de licenta de anul acesta a aratat ca la 1 mc lemn recoltat avem 0,9 mc pamant dus la vale (OS Pojo­rata, pe flisuri si cal­care). Sin­gura sper­anta ar fi ca cei de la ocol sa nu‐i fi dat toate APV‐urile din zona deschisa de dru­murile de trac­tor, pe care le‐a masurat la sange: lungime si aria sec­tiu­nii trans­ver­sale in punctele car­ac­ter­is­tice. Deci in priv­inta volu­mu­lui de pamant nu avem dubii. Sit­u­a­tia e cam nasoala…

    • Sorin Sfirlogea

      Prob­a­bil studiul din Nature lua în con­sid­er­are fap­tul că lem­nul rămânea pe loc și putrezea, con­tribuind la rez­erva "sub­ter­ană". Asta nu înseamnă că folosindu‐l eco­nomic nu stocăm car­bon, atâta timp cât nu‐l ardem. Doar că nu stocăm car­bonul în pădure, îl stocăm prin casele și curțile noas­tre. Dar de aici să ajungi să aso­ciezi sto­carea de car­bon cu țara impor­ta­toare, care n‐a făcut nici un efort pen­tru pădurea din care provine lem­nul, e o cale cam lungă. Și e, într‐adevăr, un fel de măgărie politică.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu