V‑am po­ves­tit zi­lele tre­cute des­pre pă­du­rile vir­gine din Ro­mâ­nia care sunt mi­nu­nate, dar nu chiar așa de multe și de vir­gine cum își în­chi­puie unii. To­tuși ceva-ceva există și asta e un lu­cru bun, ca să mai știm și noi cum arată na­tura atunci când noi nu ne bă­găm na­sul. Vă pro­pun însă să fa­cem o in­cur­siune in­te­re­santă că­tre alt su­biect: opri­rea tă­ie­ri­lor în pă­duri. De o bu­cată de vreme tot mai multe voci cer acest lu­cru în di­verse forme. Unii zic să li­mi­tăm tă­ie­rile prin mă­ri­rea su­pra­fe­ței pă­du­ri­lor cu pro­tec­ție in­te­grală, adică a par­cu­ri­lor na­tu­rale — să pro­te­jăm to­tal zone tot mai mari, pen­tru a salva na­tura. Al­ții sunt chiar mai ra­di­cali și cer să se oprească com­plet tă­ie­rile în pă­duri — am dis­cu­tat mai de­mult des­pre as­pec­tele eco­no­mice ale unei ast­fel de idei. Dar oare este opri­rea tă­ie­ri­lor în pă­duri o idee bună din punct de ve­dere eco­lo­gic?

Ca să aflăm răs­pun­sul tre­buie mai în­tâi să în­țe­le­gem un lu­cru sim­plu des­pre care ma­jo­ri­ta­tea din­tre noi am în­vă­țat la școală: fo­to­sin­teza. Foarte sim­plist spu­nând fo­to­sin­teza în­seamnă trans­for­ma­rea a șase mo­le­cule fru­moase de apă plus șase mo­le­cule (și mai fru­moase) de bi­o­xid de car­bon în glu­coză și oxi­gen, to­tul în pre­zența lu­mi­nii. For­mula chi­mică arată așa:

Treaba asta mi­nu­nată este re­a­li­zată de plante, care în fe­lul ăsta uti­li­zează car­bo­nul din aer ca să își cre­ască masa (ști­in­ți­fic asta se nu­mește bi­o­masă), eli­be­rând bine­fă­că­to­rul oxi­gen de care avem toți ne­voie. Ani­ma­lele fac nițel in­vers, adică papă plan­tele pen­tru glu­coza din ele, res­piră oxi­ge­nul și eli­mină bi­o­xid de car­bon prin res­pi­ra­ție și tu­bul di­ges­tiv. Omul face chiar mai mult, pen­tru că eli­be­rează bi­o­xid de car­bon prin fe­lu­ri­tele sale ac­ti­vi­tăți: scoate pe­trol și căr­bune din pământ (car­bon fi­xat în sub­stanțe) și îl eli­be­rează in at­mosferă prin va­rii me­tode, de la eșa­pa­men­tul ma­și­ni­lor până la ter­mo­cen­trale in­dus­tri­ale. Și, bi­ne­în­țe­les, bi­o­xi­dul de car­bon se în­toarce din nou în at­mosferă și atunci când plan­tele cad pe sol și se des­com­pun.

Acum că am în­țe­les cum se fi­xează bi­o­xi­dul de car­bon și cum este eli­be­rat în at­mosferă, să ne amin­tim că toată po­ves­tea cu în­că­l­zi­rea glo­bală și cu sal­va­rea pla­ne­tei se în­vârte exact în ju­rul aces­tui su­biect: în at­mosfera pămân­tu­lui se acu­mu­lează prea mult bi­o­xid de car­bon care cre­ează un efect de seră și clima se în­că­l­zește, se to­pesc ghe­ța­rii etc. Orice eco­lo­gist care se res­pectă știe să po­ves­tească pe ne­ră­su­flate ches­tia asta. Deci cum fa­cem să luăm bi­o­xi­dul de car­bon din at­mosferă și să‑l fi­xăm? Păi, e sim­plu: prin lemn care să nu se mai des­com­pună în bi­o­xid de car­bon. Adică prin pă­duri. Iată de ce e bine să con­ser­văm pă­du­rile. Dar, dra­gii mei, de aici treaba de­vine nițel mai în­cur­cată.

Pen­tru că pă­du­rile au și ele o di­na­mică a lor în pri­vința acu­mu­lă­rii de bi­o­masă. Nu pu­tem să for­țăm o pă­dure să acu­mu­leze car­bon în rit­mul în care vrem noi. De fapt, ca să în­țe­le­geți cam cum stau lu­cru­rile, vă pun un gra­fic care arată cam cum se acu­mu­lează bi­o­masă într-un hec­tar de pă­dure. Vă aver­ti­zez ca da­tele nu pro­vin din surse ști­in­ți­fice. Gra­fi­cele sunt de­se­nate de mine și au doar un ca­rac­ter orien­ta­tiv, ca să va fa­ceți o idee cam cum stau lu­cru­rile.

După cum ve­deți în pri­mii ani de viață acu­mu­la­rea este ac­ce­le­rată. Can­ti­ta­tea de bi­o­masă crește spec­ta­cu­los de la un an la al­tul, deci bi­o­xi­dul de car­bon este luat din at­mosferă este fi­xat în can­ti­tăți foarte mari. Uraaa! Pro­blema e că, pe mă­sură ce pă­du­rea îm­bă­trâ­nește, acu­mu­la­rea de bi­o­masă scade. Pen­tru că, la fel ca omul, ar­bo­rele ajunge la bă­trâ­nețe și nu mai crește chiar așa de vioi. La un mo­ment dat moare și un alt ar­bore îi va lua lo­cul. Și uite așa o pă­dure vir­gină se re­glează trep­tat și pro­duce o can­ti­tate con­stantă de bi­o­masă în fi­e­care an, dar eli­be­rează și bi­o­xid de car­bon în at­mosferă prin moar­tea unor ar­bori care se des­com­pun. Există stu­dii care sus­țin că o pă­dure vir­gină este ne­u­tră din punct de ve­dere al acu­mu­lă­rii de car­bon, adică cât acu­mu­lează, atât eli­be­rează îna­poi în at­mosferă.

Și acum hai să ne ui­tăm com­pa­ra­tiv la cum se acu­mu­lează bi­o­masă în trei sce­na­rii di­fe­rite. În gra­fi­cul de mai jos ve­dem că pă­du­rea vir­gină (por­to­ca­liu) acu­mu­lează la în­ce­put foarte mult, apoi creș­te­rea scade și de­vine con­stantă. Ar­bo­rii tră­iesc mult mai mult de 120 de ani, îm­bă­trâ­nesc și mor lent, apoi lem­nul pu­tre­zește în niște ani și un alt ar­bore tâ­năr se ri­dică pe lo­cul ce­lui vechi. Pă­du­rea cu tă­ieri nor­male (al­bas­tru) este aceea care la fi­e­care 120 de ani (cu apro­xi­ma­ție ci­clul me­diu de pro­duc­ție în Ro­mâ­nia) o ia din nou de la în­ce­put cu acu­mu­la­rea de bi­o­masă — până la 120 de ani se mișcă în ace­lași ritm cu pă­du­rea vir­gină, apoi — după tă­iere — are din nou o acu­mu­lare ma­sivă de bi­o­masă șamd. Pă­du­rea cu tă­ieri ac­ce­le­rate (gal­ben) acu­mu­lează chiar și mai multă bi­o­masă — am în­cer­cat să si­mu­lez ce ar în­semna să re­du­cem vâr­sta me­die de ex­ploa­tare de la 120 de ani la 80 de ani, adică să tă­iem pă­du­rea atunci când creș­te­rea anu­ală în­cepe să scadă, adică rit­mul de creș­tere scade. Da­tele sunt apro­xi­ma­tive și — din nou vă aver­ti­zez — nu sunt re­zul­ta­tul unei cer­ce­tări ști­in­ți­fice, ci în­cearcă doar să re­dea ideea pe care v‑o ex­pun: tă­ie­rea pă­du­ri­lor la o vâr­stă de ex­ploa­tare re­zo­na­bilă con­duce la acu­mu­la­rea unei can­ti­tăți de bi­o­masă ceva mai mare de­cât dacă am lăsa pă­du­rea să de­vină vir­gină.

Si­gur, sunt și alte as­pecte de luat în con­si­de­ra­ție pen­tru a sta­bili vâr­sta la care e cel mai bine să ex­ploa­tăm pă­du­rile, nu o să le în­șir aici. Dar ideea e că pu­tem ex­ploata pen­tru a ob­ține un avan­taj eco­no­mic și în ace­lași timp să con­tri­buim la obiec­ti­vele eco­lo­gice pe scară na­țio­nală și chiar pla­ne­tară. Așa că ima­gi­nați-vă o lume în care fo­lo­siți mai pu­țin plas­tic și mai mult lemn — ar fi o lume mai eco­lo­gică per an­sam­blu. Și nu ui­tați că:

  • este esen­țial ca tot ceea ce se ex­ploa­tează să fie re­ge­ne­rat ime­diat pen­tru ca pă­du­rea să aibă con­ti­nu­i­tate în timp
  • ideea nu e să mi­li­tăm pen­tru re­du­ce­rea vâr­stei la care ex­ploa­tăm pă­du­rile, a fost doar un sce­na­riu te­o­re­tic, deși există des­tule voci care spun că va­loa­rea eco­no­mică a lem­nu­lui la anu­mite spe­cii e mai mare la vâr­ste ceva mai mici — de pildă la fag, a se ve­dea pro­blema ini­mii ro­șii care apare cam după 100 de ani1
  • pă­du­rile ră­mase vir­gine nu tre­buie dis­truse, e bine să le păs­trăm ca mo­dele de eco­sis­teme re­glate ex­clu­siv na­tu­ral, căci avem de în­vă­țat din fe­lul în care na­tura func­țio­nează
  • lem­nul re­zul­tat din tă­ieri nu tre­buie să fie fo­lo­sit drept com­bus­ti­bil pen­tru că tri­mi­tem car­bo­nul iar în at­mosferă și n‑am fă­cut nici o is­pravă, ci tre­buie fo­lo­sit pe scară largă în obiec­tele de uz cu­rent — pe scurt să mai re­nun­țăm la plas­tice, sti­clă și me­tale care pre­su­pun pro­cese teh­no­lo­gice mult mai po­lu­ante
  • nu în­seamnă că nu tre­buie să fa­cem efor­turi să re­du­cem po­lu­a­rea pe care o pro­du­cem prin in­dus­trie și trans­por­turi

Con­clu­zia? Nu toate ide­ile pe care le ci­tiți pe in­ter­net sunt ge­ni­ale. Nici mă­car asta de aici. Dar dacă vreți să tră­iți într-un me­diu mai să­nă­tos, pri­mul lu­cru pe care tre­buie să‑l fa­ceți nu este să în­ju­rați sau să vă scan­da­li­zați des­pre ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor. Pri­mul lu­cru este să vă in­for­mați. Iar al doi­lea este să fo­lo­siți lo­gica ele­men­tară.


Note:


  1. Fa­gul ca­pătă o co­lo­ra­ție ro­șie la in­te­ri­o­rul trun­chiu­lui care scade ca­li­ta­tea lem­nu­lui și‑l face mult mai pu­țin va­lo­ros din punct de ve­dere eco­no­mic. []

Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Gheorghe Roman

    Da pa­du­rile au hrana ar­hi­su­fi­cienta ! Au grija de asta „Ma­rii pro­tec­tori de paduri”.In cu­rand o sa la ajunga pa­du­rea in curte si n‑o sa stie ce sa faca cu EA!!!!

  2. Ioan Farcas

    Fe­li­ci­tari!! Un ar­ti­col care ne arata ca tre­buie sa vor­bim mai pu­tin si sa fa­cem mai mult …si co­rect.

  3. Mihai Fediuc

    Nu, de ce? A spus ci­neva asa o enor­mi­tate?

    • Sorin Sfirlogea

      E un slo­gan re­pe­tat tot mai des în ul­tima vreme, cu tri­mi­teri la Al­ba­nia care toc­mai a pus un mo­ra­to­riu de zece ani pe pă­duri.

  4. Marian Dragoi

    Acum doi sau trei ani a apa­rut in Na­ture un ar­ti­col prin care se de­mon­stra ca pa­du­rea amenajata/normala, asa cum am in­va­tat noi in acoala, sto­cheaza mai pu­tin car­bon de­cat pa­du­rea vir­gina. Dar nu atat de mult su­pra-te­ran, cat mai ales sub­te­ran. Din pa­cate, toata ne­bu­nia asta cu sto­ca­rea car­bo­nu­lui a dus dis­cu­tia in alta parte si unora le‑a ve­nit ideea de a in­clude in sto­cul de car­bon si lem­nul im­bo­li­zat in bu­nuri cu du­rata de uti­li­zare mai mare de 50 ani. Asta va des­chide o cu­tie po­li­tica a Pan­do­rei, pen­tru ca lem­nul im­por­tat si fo­lo­sit sus­te­na­bil va in­tra in con­tul ta­rii im­por­ta­toare, nu al ce­lei ex­por­ta­toare. In­te­le­geti? Avem o alta pro­blema cu ex­plo­ta­rea lem­nu­lui: ero­ziu­nea. Go­la­ni­ile fa­cute cu ta­ie­rile ac­ci­den­tale in­seamna dru­muri de taf unde vrei si unde nu vrei si, deci ero­ziune. Una din lu­cra­rile so­cante de li­centa de anul acesta a ara­tat ca la 1 mc lemn re­col­tat avem 0,9 mc pa­mant dus la vale (OS Po­jo­rata, pe fli­suri si cal­care). Sin­gura spe­ranta ar fi ca cei de la ocol sa nu‑i fi dat toate APV-urile din zona des­chisa de dru­mu­rile de trac­tor, pe care le‑a ma­su­rat la sange: lun­gime si aria sec­tiu­nii transver­sale in punc­tele ca­rac­te­ris­tice. Deci in pri­vinta vo­lu­mu­lui de pa­mant nu avem du­bii. Si­tu­a­tia e cam na­soala…

    • Sorin Sfirlogea

      Pro­ba­bil stu­diul din Na­ture lua în con­si­de­rare fap­tul că lem­nul rămâ­nea pe loc și pu­tre­zea, con­tri­bu­ind la re­zerva “sub­te­rană”. Asta nu în­seamnă că folosindu‑l eco­no­mic nu sto­căm car­bon, atâta timp cât nu‑l ar­dem. Doar că nu sto­căm car­bo­nul în pă­dure, îl sto­căm prin ca­sele și cur­țile noas­tre. Dar de aici să ajungi să aso­ciezi sto­ca­rea de car­bon cu țara im­por­ta­toare, care n‑a fă­cut nici un efort pen­tru pă­du­rea din care pro­vine lem­nul, e o cale cam lungă. Și e, într-ade­văr, un fel de mă­gă­rie po­li­tică.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu