Acesta este pri­mul epi­sod al unei se­rii mai lungi de ar­ti­cole des­pre pe­ri­oada în care am fost mem­bru al Con­si­li­u­lui de Ad­mi­nis­tra­ție al Rom­silva. Am de gând să îm­păr­tă­șesc din ex­pe­rien­țele aces­tei pe­ri­oade, să-mi ex­pun con­clu­zi­ile per­so­nale des­pre si­tu­a­ția re­giei și — pe plan mai larg — a sil­vi­cul­tu­rii ro­mâ­nești. Nu am pre­ten­ția de a avea drep­tate ab­so­lută. Cele ce vor urma sunt punc­tele mele de ve­dere, ob­ser­va­ți­ile și co­men­ta­ri­ile care s‑au acu­mu­lat în cei doi ani și ju­mă­tate de man­dat, adică apro­xi­ma­tiv 1000 de zile. Unii vor spune că am lip­sit prea mult din re­gie, că în doi ani și ju­mă­tate nu am avut nici tim­pul, nici oca­zia să aflu toate de­ta­li­ile ne­ce­sare. Lor le răs­pund că ade­sea cei care pleacă pen­tru o pe­ri­oadă lungă de timp și se în­torc au o pri­vire mai clară și mai per­ti­nentă de­cât a ce­lor care s‑au obiș­nuit cu ru­ti­nele și com­pro­mi­su­rile zil­nice. Eu cred că am această per­spec­tivă obiec­tivă, fără să-mi fi pier­dut sen­ti­men­tele pen­tru me­se­ria de sil­vi­cul­tor, una din­tre cele mai fru­moase pro­fe­sii din lume.

* * *

Epi­so­dul I: Des­pre nu­mi­rile po­li­tice în func­ții

În 2016, când am de­ve­nit mem­bru al con­si­li­u­lui de ad­mi­nis­tra­ție din Rom­silva, am par­ti­ci­pat la o lungă și se­ri­oasă dis­cu­ție cu co­le­gii mei și cu se­cre­ta­rul de stat de la pă­duri din acel mo­ment. Una din­tre con­clu­zii a fost clară: tre­buie să se în­ce­teze cu nu­mi­rile po­li­tice în func­ți­ile de con­du­cere din re­gie. Chiar con­si­liul de ad­mi­nis­tra­ție era un exem­plu pen­tru res­pec­ta­rea aces­tui prin­ci­piu, era pen­tru prima oară când mem­brii con­si­li­u­lui nu erau an­ga­jați ai re­giei. Mulți din­tre sil­vici au pro­tes­tat, unii chiar prin in­stanță mi se pare, spu­nând că nu e ok. Lor li se pă­rea fi­resc ca un an­ga­jat să fie o dată pe lună șef al pro­pri­u­lui său șef. Ba chiar aveau pre­ten­ția că așa ceva func­țio­nează: să ceară so­co­teală pro­pri­u­lui lor șef des­pre ca­li­ta­tea ma­na­ge­men­tu­lui pres­tat. Evi­dent că e o pros­tie. Șe­din­țele de con­si­liu erau niște for­ma­li­tăți în care ni­meni nu avea cu­ra­jul să se con­treze cu di­rec­to­rul ge­ne­ral pen­tru că toți erau su­bal­ter­nii lui. Cu alte cu­vinte con­si­liul de ad­mi­nis­tra­ție era o struc­tură de formă, de­ci­zi­ile le lua uni­la­te­ral di­rec­to­rul ge­ne­ral. Dar nu de ca­pul lui, ci în con­sens cu cine tre­buia, că alt­fel… v‑ați prins, așa cum fu­sese nu­mit, tot așa ușor ar fi fost și des­ti­tuit.

Fi­rește, noul con­si­liu de ad­mi­nis­tra­ție nu se pu­tea im­plica la nive­lul fi­e­că­rui post din re­gie, dar pu­tea da to­nul or­ga­ni­zând un con­curs cât mai obiec­tiv pen­tru pos­tul de di­rec­tor ge­ne­ral. Di­rec­tor ge­ne­ral de la care ne aș­tep­tam să fie de ace­eași pă­rere în pri­vința pro­mo­vă­rii în ca­rieră: pe bază de me­rite și nu de re­la­ții po­li­tice.

Am an­ga­jat deci pen­tru prima oară prin con­curs un di­rec­tor ge­ne­ral al Rom­silva. Îmi amin­tesc că la bu­rsa zvo­nu­ri­lor din re­gie au exis­tat tot fe­lul de pa­riuri, că va câștiga X sau Y pen­tru că e dintr-un loc sau din al­tul, pen­tru că e sus­ți­nut de nu-știu-cine și alte pros­tii de ge­nul ăsta. A câști­gat în fi­nal un can­di­dat la care nu se aș­tepta ni­meni, iar mo­ti­vul a fost sim­plu: a fost cel mai bun din­tre cei care au ve­nit la con­curs. Cei ce sunt cu­ri­oși pot so­li­cita de la Rom­silva (cred că e in­for­ma­ție pu­blică) lu­cră­rile can­di­da­ți­lor, no­tele pri­mite și în­re­gis­tră­rile vi­deo ale in­ter­viu­ri­lor fi­nale. N‑am nici cea mai mică în­do­ială că am fă­cut ale­ge­rea cea mai bună la mo­men­tul res­pec­tiv.

Îmi amin­tesc dis­cu­ți­ile cu noul di­rec­tor după fi­na­li­za­rea con­cur­su­lui și îmi amin­tesc că a pro­mis că, la rân­dul lui, va res­pecta ace­lași prin­ci­piu: pen­tru pos­tu­rile de di­rec­tori ai di­rec­ți­i­lor sil­vice vor fi or­ga­ni­zate con­cur­suri. No­u­ta­tea era ab­so­lută pen­tru re­gie. De obi­cei di­rec­to­rul unei di­rec­ții sil­vice era ci­neva agreat de par­ti­dul care câști­gase ale­ge­rile în ju­deț, nu­mit prin in­ter­ven­ții și sfori trase de di­verși de­pu­tați și se­na­tori. Din ca­uza asta se ajun­sese la si­tu­a­ții com­plet anor­male în care un di­rec­tor de la nivel de ju­deț re­fuza dis­po­zi­ți­ile di­rec­to­ru­lui ge­ne­ral  atunci când nu‑i con­ve­neau spunându‑i că “nu m‑ai pus tu aici di­rec­tor, nici nu poți să mă schimbi”.

Dar mai e un lu­cru pe care l‑am dis­cu­tat în noul con­si­liu de ad­mi­nis­tra­ție: dacă e să ne res­pec­tăm prin­ci­pi­ile, nu vom de­clanșa nici o vâ­nă­toare de vră­ji­toare, tă­ind ca­pe­tele di­rec­to­ri­lor de di­rec­ții care au fost nu­miți po­li­tic. Ne­bu­nia asta tre­buia să în­ce­teze o dată pen­tru tot­dea­una și sin­gura cale era să nu fa­cem noi în­șine ace­eași gre­șe­ală. Așa­dar nici un di­rec­tor de di­rec­ție nu a fost schim­bat de­cât din mo­tive ab­so­lut în­te­me­iate: pen­sio­nare, re­zul­tate ma­na­ge­ri­ale foarte slabe. Din (parcă) cinci di­rec­ții sil­vice la care a fost ca­zul unor ast­fel de schim­bări, toate au avut parte de con­curs or­ga­ni­zat ofi­cial, cu anun­țuri pu­blice. La toate cinci au fost ia­răși bu­rse de zvo­nuri des­pre cine va câștiga și la nici unul zvo­nu­rile nu s‑au ade­ve­rit. Însă nu­mai di­rec­to­rul ge­ne­ral știe la câte pre­siuni po­li­tice a tre­buit să facă față pen­tru a res­pecta prin­ci­piul — în con­si­liul de ad­mi­nis­tra­ție re­cu­nosc că nu am avut acest stress. 

Lu­cru­rile au fost ceva mai sim­ple până la fi­nele lui 2016, cât a fost gu­ver­nul Cio­loș. După aceea, odată cu re­ve­ni­rea pe­se­diș­ti­lor la pu­tere, pre­siu­nile pro­ba­bil s‑au în­ze­cit. Obiș­nu­iți să dis­pună de dre­gă­to­ri­ile lo­cale, de­pu­ta­ții și se­na­to­rii din PSD au por­nit asal­tul. Acum aveau gu­ver­nul de par­tea lor. Cum de-am re­zis­tat încă un an și ju­mă­tate, e un mis­ter pen­tru mine. Pro­ba­bil pre­o­cu­pați de schim­ba­rea pro­pri­i­lor gu­ver­nări și de “lupta cu sta­tul pa­ra­lel”, șe­fii cei mari — care îm­part prada — au ui­tat de Rom­silva pen­tru o vreme. Con­si­liul de ad­mi­nis­tra­ție a re­zis­tat până în sep­tem­brie tre­cut, când bă­nu­iesc că re­giei i‑a ve­nit rân­dul să fie fo­lo­sită ca marfă pen­tru troc po­li­tic în lup­tele in­terne ale PSD.

Ur­ma­rea a fost pre­vi­zi­bilă: re­vo­ca­rea a pa­tru mem­bri ai con­si­li­u­lui de ad­mi­nis­tra­ție (exact atâ­ția cât să poată crea o nouă ma­jo­ri­tate de opi­nie), în­lo­cu­i­rea ra­pidă și fără mo­tiv a di­rec­to­ru­lui ge­ne­ral (se va ve­dea că va câștiga pro­ce­sul în con­ten­cios ad­mi­nis­tra­tiv, sunt si­gur) și nu­mi­rea unui di­rec­tor in­te­ri­mar. Din ca­uza le­gi­sla­ției nu se mai poate re­veni la mo­de­lul nu­mi­rii po­li­tice pen­tru pos­tul de di­rec­tor ge­ne­ral pen­tru că Rom­silva e sub in­ci­dența or­do­nan­ței pri­vind gu­ver­na­rea cor­po­ra­tistă. Dar e li­ber la di­rec­to­rii de di­rec­ții sil­vice.

De cu­rând am avut și o exem­pli­fi­care: di­rec­ția sil­vică Ca­raș Se­ve­rin. Ve­chiul di­rec­tor a fost schim­bat prin nu­mire di­rectă. Mo­ti­vele? Who ca­res? Noul di­rec­tor a fost in­sta­lat — ne in­for­mează un obs­cur site lo­cal, pro­ba­bil o trâm­biță a PSD — în pre­zența unui de­pu­tat PSD și a pre­fec­tu­lui ju­de­țu­lui. Ce treabă are de­pu­ta­tul cu o nu­mire in­ternă din Rom­silva? Dar pre­fec­tul? Nici una, vă spun eu. Rom­silva nu este sub­or­do­nată gu­ver­nu­lui, nici mă­car mi­nis­te­ru­lui ape­lor și pă­du­ri­lor. Sin­gura cale prin care sta­tul își exer­cită con­tro­lul în Rom­silva este prin in­ter­me­diul con­si­li­u­lui de ad­mi­nis­tra­ție, care e de­sem­nat de mi­nis­ter și con­tro­lează ac­tul ma­na­ge­rial al di­rec­to­ru­lui ge­ne­ral al re­giei. E ade­vă­rat, di­rec­ți­ile sil­vice co­la­bo­rează cu pre­fec­tura și pri­mă­ri­ile, dar — aten­ție! — co­la­bo­rează. N‑are nici o treabă pre­fec­tura cu pro­ce­dura de in­sta­lare a unui di­rec­tor. Deci de ce erau oa­me­nii ăia acolo? Ca să dea un me­saj: ăsta e omul nos­tru, noi l‑am pus, ca să știți că noi sun­tem la pu­tere! Adio com­pe­tență, adio me­ri­to­cra­ție! Bine ați ve­nit, pile de par­tid!

Doamna de­pu­tat a afir­mat că noul di­rec­tor are tot spri­ji­nul ei. Aș avea o cu­ri­o­zi­tate: spri­ji­nul pen­tru ce? Că di­rec­ția sil­vică im­ple­men­tează un plan ma­na­ge­rial pus la punct la nivel na­țio­nal, nu are ne­voie de legi spe­ci­ale, nu are ne­voie de sus­ți­nere se­pa­rată în par­la­ment. Și atunci spri­jin pen­tru ce con­cret? Pre­fec­tul nu s‑a lă­sat nici el mai pre­jos, a dat cu bâta‑n baltă cu vred­ni­cie. Mai în­tâi l‑a lă­u­dat pe fos­tul di­rec­tor, in­va­li­dând lo­gica schim­bă­rii din func­ție. Să tre­cem peste asta. S‑a avân­tat apoi să atragă aten­ția tu­tu­ror (ma­jo­ri­ta­tea sil­vici) că ro­lul lor este să im­ple­men­teze pro­gra­mul de gu­ver­nare. Pe bune? Cum, dom­nule pre­fect? Îmi pu­teți arăta cu de­ge­tul pe pro­gram care sunt punc­tele unde se im­plică ac­tiv Rom­silva? Că eu știu doar de obiec­ti­vele sta­bi­lite de mi­nis­ter pen­tru con­si­liul de ad­mi­nis­tra­ție — cas­ca­date că­tre di­rec­to­rul ge­ne­ral și im­pli­cit în­treaga re­gie — și ele n‑au nici o le­gă­tură cu pro­gra­mul de gu­ver­nare PSD pen­tru că sunt for­mu­late de gu­ver­nul Cio­loș. Sau vă re­fe­riți la alte obiec­tive, mai pu­țin ofi­ci­ale? Cum ar fi eterna ma­rotă cu lem­nul de foc pen­tru po­pu­la­ție, aia cu care toți po­li­ti­cie­nii aruncă praf în ochii oa­me­ni­lor pro­fi­tând de lipsa lor de in­for­ma­ții? Pen­tru că am au­zit, gu­rile rele vor­besc, că lem­nul de foc e tare bun ca in­stru­ment elec­to­ral. Și pro­ba­bil aici poate da o mână de aju­tor și doamna de­pu­tat, că știe cum e cu vo­tu­rile. Dar pro­ba­bil că sunt doar ră­u­tăți gra­tu­ite, nu ar face po­li­ti­cie­nii PSD așa ceva, nu?

Va urma…


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu