Cum să ne apărăm țara

În ziua de azi Româ­nia are o armată pro­fe­sion­istă. Cel puțin pe hâr­tie așa stau lucrurile. Avem sol­dați plătiți destul de bine, se pare, ca să ne asig­ure integri­tatea țării. Cât de bine dotați sunt? Păi nu prea cine știe ce, mai ales dacă soco­tim unde a ajuns azi tehnolo­gia. Dar vorba e că nu ne mai bazăm pe Mitică și Geor­gică, recru­tați cu arcanul, care fac armata doar pen­tru că n‑au încotro și n‑au găsit pilele nece­sare ca să fie declar­ați inapți. Stăm ceva mai bine.

Și mă gân­deam că strate­gia mil­i­tară a României ar putea ben­e­fi­cia de o îmbunătățire majoră. Dacă tot avem mil­i­tari pro­fe­sion­iști, ce-ar fi să împărțim țara în niște parcele aprox­i­ma­tiv egale și să dăm fiecare parcelă în grija unui mil­i­tar. Fiecare să fie răspun­ză­tor de apărarea parcelei respec­tive, deci dacă vine inam­icul se luptă cu el, iar dacă inam­icul trece în parcela vecină se poate relaxa, e tre­aba altui mil­i­tar. Și din când în când le facem câte‑o inspecție să vedem dacă totul e în reg­ulă. Iar dacă nu e, cal­culăm pagubele care s‑au creat și le reținem din soldă, ca să ne luăm banii înapoi și să arătăm că nu tol­erăm lenea și incom­pe­tența, nu? Bineînțe­les, mil­i­tarii respec­tivi vor lucra doar 40 de ore pe săp­tămână, 8 ore pe zi și vor fi liberi sâm­băta și duminica. Dar, dacă duș­manul se înfil­trează și face prăpăd când ei dorm, nu ne privește pe noi, e vina lor. Să fie vig­ilenți, dom'ne!

E o tâm­pe­nie per­fectă ceea ce spun, nu‑i așa? Nu poți să împarți o țară în bucățele și să trans­feri unor per­soane respon­s­abil­itățile tale ca stat. Da, sunt de acord. Am glu­mit când am pro­pus asta pen­tru că oricine își dă seama că e o greșeală foarte mare. Sau nu e?

În ziua de azi Româ­nia are o sil­vi­cul­tură pro­fe­sion­istă. Cel puțin pe hâr­tie așa stau lucrurile. Avem pro­fe­sion­iști plătiți destul de bine, se pare, ca să ne asig­ure integri­tatea pădurilor. Cât de bine dotați sunt? Păi nu prea cine știe ce, mai ales dacă soco­tim unde a ajuns azi tehnolo­gia. Vorba e că încă ne mai bazăm pe Mitică și Geor­gică, plătiți cu două căruțe de lemne, care fac pe infor­ma­torii și ne spun cine a mai intrat în pădure și cu ce a ieșit de acolo.

Și mă gân­deam că strate­gia de pază a pădurilor este una exce­lentă. Pen­tru că avem sil­vicul­tori pro­fe­sion­iști, am împărțit pădurea în niște parcele aprox­i­ma­tiv egale și am dat fiecare parcelă în grija unui pădu­rar. Fiecare să fie răspun­ză­tor de paza can­tonu­lui respec­tiv, deci dacă vine hoțul se luptă cu el, iar dacă hoțul trece în can­tonul vecin se poate relaxa, e tre­aba altui pădu­rar. Și din când în când le facem câte‑o inspecție să vedem dacă totul e în reg­ulă. Iar dacă nu e, cal­culăm pagubele care s‑au creat și le reținem din salariu, ca să ne luăm banii înapoi și să arătăm că nu tol­erăm lenea și incom­pe­tența, nu? Bineînțe­les, pădu­rarii respec­tivi vor lucra doar 40 de ore pe săp­tămână, 8 ore pe zi și vor fi liberi sâm­băta și duminica. Dar, dacă hoții se înfil­trează și fură când ei dorm, nu ne privește pe noi, e vina lor. Să fie vig­ilenți, dom'ne!

Para­doxal, deși când e vorba de apărarea țării statul crede că metoda asta cu împărțirea respon­s­abil­ității către niște anga­jați e o tâm­pe­nie clară, pen­tru apărarea pădurii ace­lași stat român socotește că acest model este cel mai nimerit. E mai puțin impor­tantă pădurea decât țara? Putem să tratăm cu mai puțină atenție natura care ne ține în viață și ne asig­ură mediul în care putem trăi? Evi­dent, nu.

Con­cluzia mea? Statul român e ori incom­pe­tent, ori rău intenționat. Ori ambele.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu