Se vor­bește tot mai mult în ul­tima vreme des­pre ideea con­ser­vă­rii pă­du­ri­lor, des­pre pă­duri vir­gine, par­curi na­țio­nale și na­tu­rale, des­pre arii pro­te­jate. Și, trep­tat, dez­ba­te­rea pu­blică s‑a în­drep­tat (sau a fost în­drep­tată cu multă abi­li­tate) spre ideea de sto­pare com­pletă a ex­ploa­tă­rii pă­du­ri­lor, cel pu­țin pen­tru o pe­ri­oadă de timp. În apa­rență o ast­fel de mă­sură este foarte bună și opi­nia pu­blică — mai ales cei pre­o­cu­pați de pro­ble­mele de me­diu — a în­ce­put să o sus­țină tot mai pu­ter­nic. Este într-ade­văr o so­lu­ție vi­a­bilă?

Să în­ce­pem prin a ne în­treba: de ce vrem să nu mai ex­ploa­tăm lemn? Răs­pun­sul evi­dent este: pen­tru că vrem să păs­trăm pă­du­rile, pen­tru că ele sunt esen­ți­ale pen­tru un me­diu mai cu­rat, mai să­nă­tos. Vrem un aer mai bun în con­tex­tul po­luă­rii in­dus­tri­ale și ur­bane tot mai ac­cen­tu­ate. Și mi se pare o do­rință cât se poate de le­gi­timă. În mod la fel de evi­dent de­cla­răm că re­nun­țăm la be­ne­fi­ci­ile eco­no­mice ale pă­du­rii, în spe­cial lem­nul, afir­mând ast­fel că e mai im­por­tant să avem aer cu­rat de­cât buș­teni și che­res­tea. Până aici ni­mic ne­o­biș­nuit sau în ne­re­gulă — aș­tep­tă­rile sunt fi­rești și, mai spun o dată, le­gi­time.

Să pre­su­pu­nem că re­u­șim să im­pu­nem par­la­men­ta­ri­lor să treacă o lege care in­ter­zice ex­ploa­tă­rile. Ima­gi­nați-vă că sun­tem a doua zi după ce le­gea a in­trat în vi­goare și ne fe­li­ci­tăm re­ci­proc pen­tru această mare vic­to­rie a so­ci­e­tă­ții ci­vile. Hai­deți acum să ana­li­zăm care sunt con­se­cin­țele ime­di­ate pen­tru fi­e­care din­tre noi.

În pri­mul rând tre­buie amin­tit că po­pu­la­ția Ro­mâ­niei are o ten­dință ac­cen­tu­ată de ur­ba­ni­zare. Ne con­cen­trăm tot mai mult spre ma­rile orașe, acolo unde există oport­u­ni­tă­țile eco­no­mice și unde gă­sim con­for­tul vie­ții mo­derne. Pu­țină lume își mai do­rește azi să lo­cu­iască la țară, de­parte de co­mo­di­tă­țile tra­i­u­lui ur­ban, iar dacă mai sunt per­soane din aces­tea ele apar­țin mai de­grabă ge­ne­ra­ți­i­lor în vâr­stă de­cât ti­ne­ri­lor. Așa­dar ne aflăm cei mai mulți din­tre noi în ca­pi­tale de ju­dețe, dacă nu cumva în ora­șele mari și foarte mari pre­cum Bu­cu­rești, Cluj, Iași, Ti­mi­șoara, Con­stanța sau Bra­șov. Din când în când, când avem timp ne mai du­cem pe la nea­mu­rile de la țară sau fa­cem o ex­cur­sie spre munți și con­sta­tăm bin­e­fa­ce­rile ace­lor me­lea­guri: aer cu­rat, mân­care eco­lo­gică. Și tân­jim după ele, dar dacă am pune în ba­lanță con­for­tul zil­nic al ora­șu­lui cu aceste avan­taje, tot nu ne-am muta la țară. Și dacă nu mă cre­deți pe mine, ui­tați-vă la com­po­nența gru­pu­ri­lor de eco­lo­giști din re­țe­lele so­ci­ale: ma­jo­ri­ta­tea sunt din orașe mari, nu din la sate de munte. De ce e ca­li­ta­tea vie­ții mai bună în zo­nele de deal și munte? Pen­tru că acolo e pă­dure, e aer cu­rat. Pen­tru că își pro­duc sin­guri mân­ca­rea (deși asta se în­tâm­plă din ce în ce mai pu­țin). Deci dacă ai pă­dure, e mai bine — ne spu­nem în min­tea noas­tră.

Atâta doar că, după cum ob­ser­văm, oxi­ge­nul pro­dus de pă­du­rile de la munte nu prea ajunge în ma­rile noas­tre orașe. Ex­pli­ca­ția co­pi­lă­rească ar fi “pen­tru că se taie pă­du­rile”. Răs­pun­sul ra­țio­nal, de adult care ana­li­zează se­rios pro­blema, este di­fe­rită: pen­tru că oxi­ge­nul se di­si­pează în at­mosfera te­res­tră și este trans­por­tat la mari dis­tanțe în func­ție de fron­tu­rile at­mosfe­rice care tra­ver­sează Ro­mâ­nia. Oxi­ge­nul su­pli­men­tar este re­sim­țit pe o rază mică în ju­rul pă­du­ri­lor, în lo­ca­li­tă­țile din apro­pi­ere, dar în nici un caz nu re­u­șim să avem aer mai cu­rat în Bu­cu­rești sau Cluj doar pen­tru că nu mai ex­ploa­tăm lemn în mun­ții Fă­gă­raș. Deci dacă pen­tru aer cu­rat în Bu­cu­rești vrem să oprim ex­ploa­tă­rile, am o veste proastă: ae­rul din orașe nu se va îm­bu­nă­tăți așa.

Pe de altă parte cred că sun­tem cu to­ții adepți ai dezvol­tă­rii eco­no­mice. Vrem să fa­cem afa­ceri, să fie lo­curi de muncă, să pros­pe­răm. Vrem să ne asi­gu­răm tra­iul de zi cu zi. Iar lem­nul este parte in­te­grantă din toate as­tea. De la che­res­teaua uti­li­zată în con­struc­ții și până la hâr­tia de am­ba­laje, de la pa­le­ții fo­lo­siți la trans­port și până la mo­bilă, de la lem­nul de foc și până la ba­na­lele chi­bri­turi, uti­li­zăm lemn la aproape fi­e­care pas al vie­ții noas­tre. Dacă oprim ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor noas­tre nu în­seamnă că oprim și ne­vo­ile noas­tre de lemn. Iar dacă lem­nul nu mai pro­vine din pă­du­rile noas­tre, atunci o să fie adus din pă­du­rile al­tora. Care ni‑l vor vinde pe bani fru­moși. Pen­tru că de lemn vom con­ti­nua să avem ne­voie. Deci ve­ni­tu­rile noas­tre vor fi zero, iar chel­tu­ie­lile vor fi cel pu­țin ace­leași, dacă nu cumva mai mari. Nu e toc­mai o afa­cere foarte bună. Dar mă­car din punct de ve­dere eco­lo­gic va fi mai bine?

Păi, nu prea. Pen­tru că lem­nul de care avem noi ne­voie și care acum se taie din pă­du­rile noas­tre, va fi tă­iat din pă­du­rile al­tora, ale unor țări care nu opresc ex­ploa­ta­rea pă­du­ri­lor. Deci per an­sam­blu, la nivel mondial si­tu­a­ția va fi tot proastă. Iar noi nu ne pu­tem izola  de res­tul lu­mii… fron­tu­rile at­mosfe­rice care poartă ae­rul pe dea­su­pra noas­tră… vă amin­tiți de ele?!?

Să re­ca­pi­tu­lăm: dacă oprim ex­ploa­ta­rea le­gală a pă­du­ri­lor din Ro­mâ­nia nu o să avem un aer mai mai bun, dar o să ne coste des­tul de scump la nivel de eco­no­mie na­țio­nală să im­por­tăm tot ne­ce­sa­rul de lemn. Până aici nu mi se pare că am fă­cut o afa­cere prea bună.

Deo­cam­dată atât. În epi­so­dul ur­mă­tor voi con­ti­nua cu alte per­spec­tive.

* * *

Ține minte — dragă ci­ti­to­rule — că ni­mic din cele de mai sus nu con­tra­zice ideea de a purta de grijă me­diu­lui și mai ales pă­du­ri­lor. Ceea ce e im­por­tant să re­ții este că tre­buie ca toți să în­țe­le­gem foarte bine pro­blema ca să pu­tem găsi o so­lu­ție cu ade­vă­rat va­lo­roasă. Alt­min­teri vom fi con­dam­nați la o per­pe­tuă agi­ta­ție care nu va pro­duce nici un fel de efecte. Cam cum s‑a în­tâm­plat și până acum: mult zgo­mot, nici un re­zul­tat.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.